Construcția mesajelor “macro” în N1MM Logger+.

Construcția mesajelor macro” în N1MM Logger+.

YO4UQ – Cristian Colonati

Probabil că pasionații de concursuri CW, SSB sau Digitale au aflat despre evoluția programului de concurs elaborat de echipa lui Tom Wagner N1MM la noua versiune N1MM Logger+ (plus).

Programul N1MM Logger+ evoluează rapid prin construcția (pe lângă nucleul de bază Full Installer) unor versiuni “N1Mmplus Latest Updates x.yy.zzzz. exe” care aduc îmbunătățiri de operare, adaptări pentru conexiunea între noile echipamente radio și calculatoare, eliminarea unor anomalii și includerea modulelor de lucru pentru noi concursuri.

image

Una din problemele interesante pe care o vom discuta la “pastila de informatică” este prezentarea principiilor și căilor pentru construcția personalizată a macro-mesajelor. Mesajele macro pot fi generate cu ajutorul calculatorului și emise în toate cele trei mari posibilități de lucru: telegrafie – CW, telefonie – SSB și

comunicații digitale – RTTY, PSK31, PSK63, PSK125, acceptate de program (vezi și Configurer > Mode Control).

image

Pentru exemplificare în primă etapă vom discuta mai mult despre macro-urile utilizate în telegrafie CW.

Macrourile sunt mesaje prestabilite, oferite și adaptate în aplicația N1MM Logger+ pentru diferite concursuri; sau construcții originale personalizate de operator la dorința acestuia. Cu aplicația N1MM Logger+ se pot lucra și QSO-uri obișnuite având mesaje adaptate în așa numitul concurs “DX” selectat din fereastra principală a aplicației File > Open Log in Database: ham.s3db > ham.s3db Contest > DX. În acest caz conținutul și lungimea mesajelor sunt la alegerea operatorului și pot fi construite și salvate mai multe seturi de mesaje, cu denumiri diferite, pentru a fi folosite în diverse ocazii.

Pentru a elimina confuziile cu privire la denumirea “macro” vom stabili următoarea ierarhie:

Nivelul 1 – Macro commands – Macro comenzi, fiecare macro comandă realizează o funcțiune.

Nivelul 2 – Function Key Message – Macro mesaje asociate fiecărei taste F1 la F12 și butoanelor din fereastra principală compuse dintr-o etichetă, macro comenzi și text.

Nivelul 3 – Macro Set – Set de macro mesaje asociate tuturor tastelor F1 la F12, memorate într-un fișier cu o denumire și asociate unui concurs sau lucrului în QSO-uri obișnuite.

În documentația de utilizare a aplicației sunt prezentate în capitolul 2.4.2 Macros – zece grupe de macro comenzi cu diferite funcțiuni și pentru diferite utilizări astfel:

1. Macro comenzi generale – 56 de funcțiuni.

2. Macro comenzi Radio Hex Macro Commands – Comenzi radio în hexazecimal – 4 funcțiuni.

3. Macro comenzi Radio ASCII Macro Commands – Comenzi radio în ASCII – 9 funcțiuni.

4. Macro comenzi pentru antenă și rotor – 7 funcțiuni.

5. Macro comenzi pentru CW – 29 de funcțiuni.

6. Macro comenzi pentru SSB – 1 funcțiune.

7. Macro comenzi pentru un singur operator cu 2 VFO-uri sau cu 2 radiouri – 17 funcțiuni.

8. Macro comenzi pentru sistemele multi utilizator în lucrul “multi user” – 9 funcțiuni.

9. Macro comenzi pentru modurile digitale RTTY și PSK – 33 de funcțiuni și unele pentru TNC.

10. Macro comenzi pentru Telnet – 5 funcțiuni.

Pentru marile echipe și marii competitori, studiul acestora și adaptarea lor la diferite concursuri pot îmbunătăți substanțial manevrabilitatea și dinamica de lucru în scopul obținerii unor rezultate cât mai bune.

Imbricarea acestor elemente se face astfel:

– Cu macro comenzile și textul liber se construiesc macro mesaje atașate unei taste funcționale F1-F12 respectiv unui buton din fereastra principală.

– Macro mesajele atașate tuturor tastelor constituie un macro set care se salvează ca fișier cu o denumire (etichetă) specifică în folderul aplicației:

My Documents > N1MM Logger+ > FunctionKeyMessages

image

În documentația de utilizare sunt date exemple simple de construcție a macro mesajelor. La construcția, modificarea și salvarea unui nou macro set trebuie ținut seama dacă suntem poziționați pe modul de lucru Run (lucrează cu CQ) sau S&P (Search and Pounce – caută și punctează) fiindcă salvarea se face în secțiunea specifică a macro setului. Macro mesajele alocate tastelor F1 – F12 din “keyboard” sunt emise la apăsarea acestora sau cu un click de mouse pe butoanele cu aceleași prefixe F1 – F12 și nume scurte semnificative asociate din fereastra principală a aplicației N1MM Logger+.

La generarea aplicației N1MM Logger+ se oferă chiar din pagina principală:

http://n1mm.hamdocs.com/tiki-list_file_gallery.php?galleryId=23 o paletă largă de modele de seturi de macrouri. Pe scurt sunt prezentate:

– 3 seturi de mesaje standard (default) pentru CW, SSB și Digi.

– 25 seturi de mesaje pentru cele mai importatnte concursuri de CW – Sample Function Key Files CW.

– 31 seturi de mesaje pentru cele mai importatnte concursuri Digi – Sample Function Key Files Digital.

– 2 seturi exemplificative pentru SSB unde este importantă vocea operatorului.

Atât mesajele standard cât și cele oferite pentru concursuri se pot descărca și salva în folderul mai sus menționat FunctionKeyMessages. Oricând putem reveni la situația inițială a mesajelor oferite de aplicație.

Obiectivul expunerii este de a arăta cum putem construi un set macro personalizat pentru a oferi un instrument performant și pentru efectuarea unor QSO-uri obișnuite în afara concursurilor. Avantajul este că se poate beneficia de toate avantajele unui program complex cu care se pot realiza: construcția log-ului, existența “on line” a oricărui DX Cluster (vezi și VE7CC) cu filtrarea criterială a spoturilor, ferestre pentru recepția emisiunilor telegrafice și a celor digitale, emisie de macro mesaje personalizate, band map și multe alte facilități.

Personalizarea macro mesajelor se referă la schimbări parțiale sau totale în elementele de construcție ale unui set macro. Se pot modifica: etichetele butoanelor, conținutul mesajului memorat sub tastele F1-F12 respectiv butoanele ferestrei principale atât ca macro comenzi cât și ca text liber, denumirea nouă a setului macro (label, eticheta). Modificări se pot face în ambele secțiuni ale setului macro Run sau S&P. De asemeni se pot face modificări atât pentru setul destinat unor QSO-uri obișnuite cât și în setul macro al unui anumit concurs.

Cel mai elocvent exemplu este cel al realizării uni set macro pentru QSO-uri obișnuite. Opțiunea inițială a programului File > Open Log in Database ham.s3db > Contest > DX care ne oferă în fereastra principală și în fereastra de log – General Loging numai informațiile esențiale pentru un QSO obișnuit.

image

Informațiile pentru construcția log-ului sunt luate din QSO, de la TRx prin CAT sau direct din PC.

Info din Log

Info din QSO

Info din CAT și soft PC

1

Data

Data

2

Ora

Ora

3

Indicativ

Indicativ

4

Frecvența

Frecvența

5

Modul de lucru

Mod de lucru

6

Control dat

Control dat

7

Control primit

Control primit

8

Prefix

Prefix

9

Numele

Numele

10

Orice info: QTH…

QTH sau Locator…..

După cum am mai spus anterior, dacă avem nevoie de mesajele standard oferite ca model de aplicație le putem oricând descărca din http://n1mm.hamdocs.com/tiki-list_file_gallery.php?galleryId=23 unde avem:

CW Default Messages.mc Copy of the default CW file that comes with the program. Download this in the event you mess up your original. Digi Default Messages.mc Copy of the default Digital that comes with the program. Download this in the event you mess up your original.

SSB Default Messages.mc Copy of the default SSB file that comes with the program. Download this in the event you mess up your original.

Ele sunt nativ generate inițial în foderul My Documents > N1MM Logger+ > FunctionKeyMessages.

Probabil că în acest moment avem o mai bună vedere de ansamblu pentru principalele aspecte care țin de macro comenzi, macro mesaje și seturi macro. Să vedem cum construim un macro set personalizat pentru CW pornind de la setul oferit drept model de aplicație.

image

1. Click dreapta pe orice buton F1 la F12 din fereastra principlă.

2. Se deschide fereastra de CW Message Editor cu mesajul standard al N1MM Logger+ pentru CW.

3. Ca în orice program de scriere text introducem macro comenzi sau text simplu.

4. Salvăm noul fișier set macro cu:

– cu un nou nume.

– cu noi macro mesaje, cu un nou text sub tastele F1-F12 respectiv butoanele F1-F12.

– eventual cu noi etichete semnificative pentru butoanele F1-F12.

– cu modificări posibile atât în secțiunea de Run cât și în cea de S&P.

5. Salvarea se face din fereastra de CW Message Editor cu:

File > Save there Message to a Different Function Key .MC file Name în folderul menționat anterior.

image

Acesta este un exemplu de modificare a setului macro pentru utilizarea lui atât în unele concursuri precum și în QSO-urile obișnuite. Se observă cum sau grupat mesajele noi pentru QSO-uri obișnuite la butoanele (tastele): F5 APEL, F6 QSO, F11 FINAL, F12 RIG. Ele sunt ușor de accesat în ordinea naturală a desfășurării unui QSO banal.

image

Mai este o problemă. Cum schimbăm operativ macro setul cu un altul referitor la un concurs pentru care există deja mesaje oferite de aplicație sau am construit noi mesajele macro? Destul de simplu.

1. Pentru macro seturile oferite de aplicație și care se pot descărca din site-ul N1MM Logger+ > Sample Function Key Files – CW, le ducem în folderul care găzduiește toate seturile macro My Documents > N1MM Logger+ > FunctionKeyMessages de unde le vom atașa ferestrei principale – Enty Window la nevoie.

2. Pentru cele construite de noi macro seturile au fost deja salvate în foderul de macro seturi.

3. Încărcarea în Entry Window a macro mesajelor aferente butoanelor și tastelor se face conform următoarei proceduri:

– Exemplu trecerii de la macro setul de QSO-uri obișnuite la macro setul aferent concursului IARU.

– Se descarcă din Sample Function Key Files – CW fișierul IARU-CW.mc în FunctionKey Messages.

– Se setează din Entry Window concursul IARU: File > New Log in Database > Select Contest Type for New Log și derulăm până găsim IARU și selectăm. În acel moment se deschide fereastra de log pentru acest concurs IARU – ham.3sb. Complectăm eventual și celelalte informații auxiliare necesare identificării acestui concurs.

– Cick dreapta pe orice buton din Entry Window și se deschide CW Mesage editor.

– Acum facem File > Import and Assign Different Function Key .MC file for this Contest care ne conduce la folderul care depozitează seturile macro.

– Alegem macro setul (fișierul descărcat anterior) și apăsăm butonul Open și apoi răspundem cu Yes.

– În acest moment macro setul pentru concursul IARU s-a poziționat în Entry Window.

4. Procedăm absolut identic și cu revenirea la macro setul pentru QSO-uri obișnuite realizabile cu N1MM Logger+ cu selectarea concursului fictiv DX și încărcarea macro setului corespunzător.

image

 

image

Câteva concluzii și propuneri se pot adăuga la prezenta expunere.

– Ea se adresează celor mai putin obișnuiți cu simbioza între calculator și stația de radio pentru a le ușura accesul la instrumente performante care să le ușureze activitatea și să o facă mai plăcută.

– Lansez un apel către prietenii din YO care lucrează cu N1MM Logger+ ca să facă și ei astfel de prezentări, în publicațiile scrise sau electronice, direcționate către una din problemele considerate utile și interesante pentru comunitatea noastră.

– Este de remarcat că excelenta documentație de bază a aplicației N1MM Logger+ care însumează acum 727 de pagini, fără unele anexe explicative, conține foarte multe funcțiuni care merită a fi prezentate. O contribuție colectivă la cunoașterea acestui performant instrument ar fi de mare folos intregii comunități a radioamatorilor YO.

Posted in HamRadio - Radioamateur | Leave a comment

BV7 – Program pentru tipărirea etichetelor QSL.

BV7 – Program pentru tipărirea etichetelor QSL.

Cristian Colonati YO4UQ

1. Introducere.

image

Nu este radioamator care să nu ştie ce este un QSL şi obligaţia morală de a confirma o legătură cu un partener de QSO. Cu toate că există metode moderne de confirmare a legăturilor radio prin Internet în site-uri, baze de date specializate, cum ar fi eQSL sau LOTW, o bună parte din legături sunt confirmate prin “paper QSL”, cărţi de confirmare “model carte postală – vedere”, foarte frumoase şi semnificative. Ele constituie colecţii importante generatoare de diplome şi clasamente de performanţă în domeniul comunicaţiilor radio.

Odată cu apariţia calculatoarelor şi a programelor de evidenţă a legăturilor în fişiere de tip LOG, completarea manuală a informaţiilor relevante în “paper QSL” a diminuat în favoarea tipăririi unor etichete care confirmă principalii parametrii ai legăturii radio şi care se lipesc în locuri special rezervate pe suprafaţa QSL-urilor.

Programul gratuit BV7 al radioamatorului german DF3CB Bernd Koch oferă instrumentele necesare proiectării şi generării de etichete tipăribile la imprimantele ataşate calculatoarelor PC.

2. Acţiuni preliminare.

– Analizaţi dimensiunea etichetei pe care doriţi să o lipiţi pe QSL – funcţie de formatul şi locul rezervat acesteia pe QSL.

– Dacă nu aţi tipărit încă QSL-ul este util să vă alegeţi etichete autoadezive de dimensiune standard existente în comerţul de papetărie şi mai apoi să concepeţi QSL-ul cu un spaţiu rezervat etichetei. Este bine ca acest spaţiu să fie tipărit cu rubricile standard necesare confirmării manuale a unei legături în lipsa etichetelor sau din dorinţa de a face o confirmare specială “personalizată”.

– Unele din dimensiunile uzuale standard pentru 21 sau 24 de etichete pe o pagină A4 sunt:

A4/21 – 70×41 mm

A4/21 – 70×42,4 mm

A4/24 – 70×36 mm

A4/24 – 70×37 (70×37,13) mm

A4/24 – 70×35 mm

– O cutie cu 100 de pagini A4 cu 24/pag. costă 29,90 lei la “depozitul de papetărie” în YO3 adică 2400 de etichete, 2990bani/2400etq = 1,25bani/etq.

– Foarte important! Ca să tipăriţi etichetele trebuie să verificaţi funcţionarea imprimantei dvs. De regulă imprimantele nu pot folosi întreaga suprafaţă a paginii A4. La intrarea foii în imprimantă rămâne nefolosit un spaţiu (din lungimea foii) de “apucare / tragere”. La ieşirea paginii din imprimantă de asemenea rămâne un spaţiu nefolosit care poate fi foarte mare de până la 1 – 2cm. Sunt şi imprimante bune care văd toată suprafaţa paginii.

3. Scurtă descriere a aplicaţiei.

1. Este gratuită.

2. Funcţionează sub Windows XP, Vista, 7 şi 8.

3. BV7 se instalează obligatoriu cu programul auxiliar Borland Database Engine – BDE.

4. Acceptă 1490 de formate de etichete de la 31 de mari producători.

5. Se pot tipări QSO-uri multiple ale aceluiaşi indicativ cu informaţii radio diferite pe o aceeaşi etichetă.

6. Se ignoră QSO-urile identice.

7. Construcţia logului şi tipărirea se face in ordinea alfabetică a prefixelor entităţilor radio WPX (birouri QSL) sau prin selecţie puctuală sau colectivă din logul încărcat.

8. După alegerea formatului etichetei se poate face proiectarea detaliată a câmpurilor şi textelor.

9. BV7 are manual complet de 82 de pagini în limbile engleză, germană şi rusă.

10. Aplicaţia acceptă încărcarea în baza de date proprie (logul specific pentru tipărit etichete) numai in formatul ADIF. Programele de largă circulaţie care pot genera format ADIF pot fi: CT, NA, TRLog, HRD, N1MM, ş.a. Pentru prezentul material s-a lucrat cu fişierul ADIF exportat din Ham Radio Deluxe V5.1. în care era salvat şi numele operatorului care mai apoi a fost inclus în proiectul de etichetă BV7 în câmpul Comment din logul specific BV7.

Toate caracteristicile aplicaţiei le găsiţi în limba română şi la adresa http://yo4uq.jimdo.com în pagina de Carţi & Articole sau în site-ul FRR. Vom încerca să dăm informaţiile practice şi unul sau mai multe video tutoriale care să ajute la construcţia şi tipărirea etichetelor.

Cred că toată lumea a văzut cum arată o etichetă, pentru confirmarea unei legături radio, lipită pe QSL. Proiectarea etichetelor depinde şi de câmpurile existente în salvarea ADIF din aplicaţia de log existentă la fiecare radioamator. De exemplu HRD V5.1 (release) poate seta şi salva informaţii ale mai multor câmpuri din QSO-uri decât cele strict necesare unei confirmări cum ar fi: numele corespondentului, locatorul, QTH-ul, frecvenţa exactă şi altele. Unele dintre ele pot fi înscrise şi ele în textele din etichetă.

image

4. Descărcarea programului şi manualului.

Descărcarea se face din site-ul autorului DF3CB în folderul deschis cu numele BV7 din My ocuments: http://www.df3cb.com/bv care este pagina de Download.

– BDEInfoSetup.exe 6,9MB BDE installation program

– bv7_setup.exe 1,6MB installation program

– bv7_manual.zip 453 kB manualul într-una din limbile engleză, germană sau rusă.

Pentru a evita confruntarea cu manualul vom încerca o prezentare pas cu pas care să permită realizarea unei etichete. Pentru cei care doresc să descopere toate valenţele programului pot consulta cu încredere manualul.

5. Instalare BV7.

– Cu SO Windows7 – Ultimate se instalează prima dată BDE urmând paşii cu Next.

– BDE – Borland Database Engine s-a instalat în Program Files > Borland > Common Files > BDE cu toate componentele sale. Nu a fost constatată nici o anomalie de instalare.

– bv7_setup > Run > User Account Control Yes > Next > C:\Program Files\BV QSL Labels Next > Install > Finish, iar cu un click dreapta pe BV7 Application facem un “Create Shortcut” pe “desktop” > YES şi am termint instalarea.

6. Lansare în execuţie.

Dublu click pe iconul BV7 din ecran şi apare întrebarea dacă doriţi crearea unui log. Dacă se dă Yes apare fereastra New Log în care introduceţi log-ul (Browse fişier ADIF) şi indicativul dumneavoastră şi apăsaţi butonul Start Conversion > Close. În acest moment se face conversia fişierului în format ADIF în fişierul de log model BV7 din care se vor construi etichetele. Fişierul ADIF poate fi cel numit “sample”, oferit ca antrenament de BV7, sau un fişier ADIF salvat din aplicaţia de log cu care lucraţi şi pentru care doriţi să generaţi etichete. Apar pe ecran cele două ferestre de lucru:

– BV7_QSL Management and Label/QSL Printing by DF3CB 7.9.2

– BV QSL Label Designer

Prima fereastră gestionează baza de date de log în formatul BV7 iar cea de a doua asigură proiectarea textului etichetei în formatul celei aleasă de dvs din “comerţul de papetărie” şi în funcţie de dimensiunea spaţiului alocat pe QSL şi funcţionalitatea imprimantei, adică de eventualele spaţii pierdute la tipărire. Nu este necesară menţinerea ambelor ferestre pe ecran. Sunt comenzi în meniu cu care se poate trece dintr-o fereastră în alta, Windows > Label Designer Window sau CTRL+D iar invers File > Back to Log Window sau Alt+X. Acest lucru este necesar în operaţiunile de adaptări, corecţii şi verificări.

7. Operarea Logului BV7.

Aşa cum s-a menţionat se poate încărca un log generat în orice aplicaţie numai în format ADIF clasic. Aplicaţia personală generatoare de log trebuie să ştie să facă “Export” în format ADIF.

BV7 face conversia între formatul ADIF aşa cum a fost salvat (exportat) din aplicaţia de origine, care a construit logul (exemplu HRD V5.1) cu toate rubricile existente în logul de origine, în formatul specific BV7.

– Pentru Log nou – File > New Log… (only ADIF import) > Browse -> caută în folderul în care s-a salvat > Save log as: [nume log] > Callsign [indicativul dvs] > Start Conversion. Programul astfel convertit îl găsiţi în Program Files > BV7 > logs de unde îl puteţi şterge şi puteţi face o nouă încărcare din ADIF.

– Pentru Log existent, parţial prelucrat – File > Open log -> şi din fereastra care se deschide selectaţi logul de care aveţi nevoie cu un click şi > OPEN, logul se va încărca în ecran. Următoarea informaţie cu privire la fereastra de log se referă la modul cum se poate face selecţia QSO-urilor pentru a li se putea genera şi tipării etichete QSL. La generarea log-ului BV7, QSO-urile sunt generate în ordine alfa­numerică a prefixului (vezi WPX).

– Selecţia în vederea tipăririi (atunci când avem deja proiectată eticheta şi numărul acestora pe pagină) se poate face pentru tipărirea secvenţială a tuturor etichetelor prin File > Fill Queue with QSOs of active log, când se declanşează o selecţie automată pentru un număr de QSO-uri egal cu numărul etichetelor (deja proiectate) existente într-o pagină A4 de autocolante. Pot fi selectate mai multe pagini pentru o eventuală tipărire dar este bine să se tipărească pagină cu pagină pentru a nu forţa imprimanta deorece paginile autoadezive sunt mai groase.

– Selecţia numai anumitor QSO-uri din toată lista se poate face în mai multe feluri astfel:

• Deplasarea în listă se face cu CTRL apăsat şi săgeată sus sau jos şi imediat un CTRL+A pentru fixare.

• Cu click pe triunghiurile negre din bara de meniu (dreapta/stânga) urmat de CTRL+A pentru fixare.

• În caseta din stânga triunghiurilor se afişează pentru control şi numărul de selecţii efectuate.

• CTRL apăsat şi scrool din lateralul paginii şi CTRL+A pentru fixare.

• Selecţia unui anumit interval de prefixe se face prin scrierea în cele două câmpuri libere de sub meniu a acestui interval (ex: de la EA6 până la HB9 exclusiv). Se poate face şi numai apelarea primului QSO pentru un anumit prefix din panoplia WPX (ex: YO sau GW sau LU în primul câmp şi Enter) care ne conduce la începutul selecţiei pentru QSO-urile aferente acelei entităţi pe care le vom pute tipări numai pe ele în mod selectiv. În câmpurile imediat alăturate din dreapta se poate face o selecţie rafinată pe benzi şi pe moduri de lucru (CW, SSB sau RTTY).

– Fixarea fiecărei selecţii se face cu CTRL+A. La acestă comandă se fixează toate QSO-urile posibil existente pentru acelaşi indicativ care se vor tipări pe aceeaşi etichetă.

– Anularea unor selecţii se face cu butonul Unselect sau prin apăsarea tastei ESC.

– Deplasarea QSO-urilor în lista de tipărire se face cu un click pe iconul “disk cu săgeată galbenă spre stânga” care are numele “Put selected QSO(s) into prin queue (CTRL+Left)” sau prin apăsarea simultană CTRL+săgeată stânga. Toate aceste operaţiuni se fac după proiectarea ansamblului etichetelor în foaia autoadezivă A4 deoarece programul face transferul în lista de tipărire din stânga ecranului în concordanţă cu numărul de etichete generate în pagină.

8. Proiectarea etichetelor.

Dacă ne-am familiarizat cu fereastra de log trecem în fereastra de proiectare etichete cu Windows > Label Designer Window sau cu CTRL+D. Operaţiunea de proiectare etichete nu este foarte complicată dar este relativ laborioasă pentru cei mai puţin familiarizaţi cu manevrele pe ecranul calculatorului. La prima lansare ni se oferă o foaie goală puţin mai mică decât un A4. În primul rând facem File > Option şi din fereastra care se deschide cu numele “BV Label Designer Option” selectăm: Units în mm, Show design grid, Show component frames şi Line Dotted > OK. În continuare click pe Layout din meniu şi apoi pe Layout Setting care ne aduce o succesiune de ferestre de parametrizare pentru etichetă. Ignorăm oferta de “Custom Type” şi selectăm “Standard Type” iar din Label Manufacturer alegem o etichetă de la un fabricant de etichete. Ţinem minte ce am ales şi notăm codul. De fapt aici procedura este inversă!!!…. fiindcă alegem mai întâi o etichetă existentă în “comerţul de papetărie” din YO ca să ştim mai întâi că o putem procura şi apoi trecem la proiectare. Mergeţi în GOOGLE şi căutaţi “etichete autoadezive”. Vedeţi ce furnizori locali sau naţionali de papetărie vă oferă etichete şi la ce dimensiuni. Veţi găsi şi nume total necunoscute dar importante sunt dimensiunile. Personal am găsit etichete originale APLI (existente şi în listele lui BV7), dar cu aceleaşi dimensiuni şi de la alţi furnizori. Dimensiunile preferate de mine de la APLI sau alţii au fost 1272 -> 70x35mm şi 1273 -> 70x37mm. Din cauza imprimantei am pierdut la fiecare coală 3 etichete din subsol pe care le-am selectat şi le-am retipărit ulterior. Un exemplu pentru oferte de etichete găsiţi la: http://www.officedirect.ro sau la http://www.dpap.ro Alegeţi de fapt orice etichetă, funcţie de dorinţă şi preţ, care însă să aibă corespondenţă dimensională în BV7 la una din firmele din aplicaţie care sunt listate în fereastra Label Manufacturer.

9. Proiectarea textului etichetei.

Pentru început facem pagina exact A4 cum va fi la print. Layout > Layout Setting > LabelType > Standard Type > Label Manufacturer > APLI > 3060(210×297) > Next > margin toate pe 0 zero > Number of QSL lines 2 > Finish. În pagina A4 setată astfel în aplicaţia BV7 facem Layout > Create layout template > Confirm > OK şi vi se oferă câmpurile standard ale unei etichete de QSL pe care o vom concentra în continuare într-o etichetă de mici dimensiuni de 70×37 sau 70×35 (sau altă dimensiune la alegere).

Pentru economie de spaţiu topografic prezentăm în sinteză o procedură de lucru şi acţiuni. Detalii cu poze de capturi de ecran în site-ul autorului http://yo4uq.jimdo.com sau în site-ul FRR.

– Cu click se poate selecta orice câmp din structură.

– Cu “drop and drag” se poate selecta şi muta cu mausul orice câmp.

– Cu selecţie şi tasta Delete se poate şterge orice câmp.

– Din meniu se poate alege fontul şi dimensiunea acestuia (recomandăm Arial sau Arial Narow). Notă: Pentru etichete mici se alege un font Normal cu dimensiune 8 sau 8 Bold pentru cuvinte semnificative. Pentru HISCALL se poate lua mărimea 11 sau 12 şi Bold.

– Numărul recomandat de QSO-uri pe etichetă este 2. La mai mult de 2 textul devine foarte înghesuit iar la majoritatea celor cu o singură legătură iese foarte aerisit.

– Fiecare câmp al unei înregistrări, după selecţie, se poate ajusta ca dimensiuni din punctele de selecţie în lungime sau lăţime.

– Orice câmp se poate deplasa stânga-dreapta sau sus-jos cu ajutorul săgeţilor din tastatură ţinând tasta apăsată sau pas cu pas. La fel şi după selecţia prealabilă a unui grup de câmpuri cu shift şi click-uri.

– Se poate face selecţia multiplă a unui grup de câmpuri ţinând apăsată tasta Shift şi făcând click succesiv pe câmpuri.

– Mărim aspectul ecranului cu iconul lentilă cu + ca să putem lucra mai uşor. Cu – se face la loc mic.

– Textul din fiecare câmp se poate alinia stânga, dreapta sau central cu icon-urile specifice.

După ce am folosit instrumentele de mai sus pentru concentrarea textului etichetei într-un spaţiu cât mai redus din partea de stânga sus a paginii A4 revenim la meniul Layout şi alagem dimensiunea dorită pentru tipărire (de exemplu APLI 1273 (70×37)).

– Layout > Layout Setting > şi aducem la zero câmpurile Top, Left, Right şi Bottom margin.

– Selectăm Label Type > Standard Type > APLI > 1273 (70×37) , moment în care apare aspectul Prewiev al câmpului de etichete > NEXT > NEXT > Finish. Proiectul nostru cu toate câmpurile ajustate apare în prima etichetă din stânga sus a paginii. Dacă dorim eventuale ajustări de fonturi, dimensiuni de câmpuri sau amplasarea acestora le putem face. De fiecare dată este nevoie de mici corecţii. Pentru siguranţă facem o salvare File > Save as > File name [nume fisier] > Save şi proiectul nostru se duce în subfolderul layout din BV7.

10. Încercăm o tipărire de probă.

– File > Back to Log Window

– File > Load Label Layout > din fereastra Open selectăm cu click proiectul salvat anterior care se duce în câmpul File name > Open

– File > Open Log > selectaţi cu click numele logului generat la conversie [nume] > Open

– File > Printer setup > selectaţi imprimanta şi verificaţi proprietăţile ei > În Paper să fie A4 > OK

– File > Fill Print Queue with QSOs of activ log sau apăsaţi tasta F2 > Confirm YES şi se afişează în subfereastra din stânga vectorul QSO-urilor printabile. La confirmare daţi NO pentru a se tipări numai o singură pagină.

– Notă: Se va observa că în coloana Qs din log indicativele selectate au schimbat starea din N în Y. La reluarea tipăririi unei noi pagini acestea vor fi ignorate şi se va selecta în continuare o nouă tranşă de 24 de QSO-uri care au indicativ N.

– File > Print Label

Se tipăreşte pe o pagină de hârtie de imprimantă obişnuită, ca test al proiectului nostru. Sigur vor apare câteva erori minimale de text sau poziţionare, dimensiuni de câmp, ş.a. În special apar la câmpul de HISCALL în cazul indicativelor lungi cu alonjă gen QRP sau speciale cu sufix lung.

Ne întoarcem în BV7 > Windows > Label Designer Window şi facem corecţiile necesare lungind câmpul sau schimbând fontul şi alinierile. După corecţii facem din nou File > Save as pentru o nouă salvare cu acelaşi nume sau o nouă variantă V1, V2, V3. După salvare facem o nouă tipărire de probă, ne întoarcem la Log şi Load Label Layout în versiunea nouă. Din nou Fill Print sau apăsaţi F2, se selectează din nou un calup de 24 de QSO-uri. Dacă consideraţi necesar confirmaţi ştergerea stivei de QSO-uri printabile în fereastra “Confirm” cu YES. QSO-urile marcate în câmpul QS cu Y nu se mai pot tipări decât cu reîncărcarea logului din formatul iniţial ADIF. Este bine să lucraţi în proiectare şi teste cu un log de probă sau cu cel al aplicaţiei BV7 numit “sample” existent de la instalarea programului. Dacă aţi terminat testările tipăriţi etichete pagină cu pagină. Dacă din logul salvat în format ADIF, din aplicaţia dvs de evidenţă log sau de lucru normal (vezi HRD sau N1MM, etc.), conţine şi alte câmpuri suplimentare interesante cum ar fi numele, locatorul, frecvenţa exactă sau altele, unele dintre acestea pot fi “înghesuite” în etichete. Adăugarea câmpurilor suplimentare se face cu Edit > Add new element > Data field o sau alta din opţiunile oferite şi faceţi pentru apariţia noului câmp după selecţie un click într-unul din câmpurile etichetei după care mutaţi noul câmp unde doriţi. Expunerea detaliată cu figuri explicative şi capturi de ecran pentru exemplificarea fiecărui pas se găseşte în site-ul autorului http://yo4uq.jimdo.com . De asemeni sunt puse la dispoziţia dvs şi câteva tutoriale cu cele mai importante aspecte ale funcţionării aplicaţiei. Succes în proiectare iar pentru consultări şi schimburi de experienţă între utilizatorii BV7 puteţi deschide un topic specializat despre BV7 în forurile de discuţii ale radioamatorilor YO. Sper ca materialul să fie de ajutor şi cei interesati să se descurce. Trebuie să mărturisesc că nici eu nu m-am descurcat prea bine la primele încercări. Acum am o imprimantă ca lumea care scoate toate cele 24 de etichete autoadezive dintr-o foaie A4 adică un HP Laser Jet P1102.

Anexă.

11. Prezentarea detaliată a etapelor de construcţie a etichetelor.

11.1 Generare pagină A4 şi numărul de QSO-uri pe o etichetă.

– Fereastra BV QSL Label Designer.

– Recomand fontul Arial sau Arial Narrow de dimensiune 8.

– Din generare s-a deschis o pagină de format mare pe care o vom aduce la dimensiunea standard A4.

– Vom face o generare cu numai 2 QSO-uri ale aceleiaşi staţii, cu parametrii diferiţi, pe o etichetă.

– Aplicaţia BV7 admite până la 6 QSO-uri pe o etichetă dar eticheta iese prea mare şi nu este uzual.

– Layout > Layout Setting > Label Type > Standard Type > Label Munufacturer > APLI > 3060(210×297) adică ultimul model de etichetă din lista APLI > Next.

– Paper and Label Size > toate: Top, Left, Right and Bottom margin, se vor aduce la 0 zero > Label Width and Height > 210 and 297 > Finish > Number of QSO’s lines > 2 > buton Finish.

11.2 Generare câmpuri pe pagina standard A4.

– Layout > Create layout template > Confirm OK > se generează câmpurile etichetei pe pagina A4.

11.3 Concentrarea câmpurilor.

– Mărim imaginea cu iconul lentila cu + din meniu ca să lucrăm mai uşor.

– Selectăm cu shift + click multiplu pe rând grupul de 3 din câmpurile: Time, Band, Mode, RST şi le deplasăm cu săgeată stânga cât mai compact.

– Verificăm dacă fontul a rămas Arial sau Arial Narrow 8. Dacă nu selectăm toate câmpurile şi modificăm fontul la dimensiune 8.

– Ştergem câmpul Manager cu click şi Delete.

– Facem HISCALL la font Arial 11 sau 12 şi-l mutăm cu “drag and drop” lângă câmpul To radio.

11.4 Important! Aducerea câmpurilor în suprafaţa etichetei.

– Vedem că foaia A4 are un caroiaj patrat discret de 1x1cm = 1cmp.

– Verificăm vizual dacă gruparea etichetelor noastre intră de 3 ori în lăţimea paginii sau dacă câmpurile compactate ale unei etichete au încăput în 7 x 3 patrate de caroiaj, adică pentru ce am ales APLI 70×37.

În cazul în care câmpurile depăşesc aceste dimensiuni continuăm compactarea prin selecţie multiplă şi săgetă sus şi stânga. Puteţi umbla şi la dimensiunile fiecărui tip de câmp. Exemplu: măriţi câmpul A_DATE şi B_DATE precum şi HISCALL şi micşoraţi câmpurile band şi RST care au puţine caractere.

11.5 Verificare încadrare în etichetă.

– Layout > Layout Setting > Label Type > APLI > 1273(70×37) apare pe ecran un model al paginii cu etichete > Next > Next >Finish.

– Layout > Analyze Layout Setting > şi se pare că totul este OK!

11.6 Centrarea întregului bloc de câmpuri în cadrul etichetei.

– Selecţie cu shift apăsat şi click-uri succesive toate câmpurile.

– Cu “drag and drop” centraţi grupul de câmpuri în centrul etichetei.

– Faceţi o tipărire de probă pe hârtie obişnuită pentru a vă convinge că totul este OK.

11.7 Cum tipărim etichetele.

– Tipărim pagină cu pagină de câte 24 de etichete autoadezive pentru a nu solicita imprimanta.

– File > Fill Print Queue with QSOs of active log > Confirm > Yes, pentru ca să se încarce o singură pagină cu 24 de etichete > confirm > No, ca să nu se mai încarce altă pagină în aceeaşi sesiune.

– File > Load Label Layout > Se alege eticheta dorită (dacă avem mai multe) şi se dă > Open

– File > printer Setup > A4

– File > Print Label > Confirm > Empty label print queue now > Yes, şi stiva care a fost tipărită se şterge.

– Pentru o nouă tranşă de 24 de etichete se repetă operaţiunea.

12. Întrebări şi răspunsuri – Questions and Answers.

– Dece nu se generează câmpurile de informaţii direct într-o etichetă mică?

Aplicaţia face o generare de câmpuri în formatul foii A4 deoarece formatele etichetelor autoadezive sunt foarte multe cca. 1490 de modele şi ar fi trebuit câte o rutină separată pentru aşezarea câmpurilor şi alte informaţii în fiecare model de etichetă. Aplicaţia face o generare standard într-un format de pagină mare; dimensiunile, mutarea şi aranjarea în eticheta aleasă va fi făcută de utilizator.

– Cum se şterge un proiect de etichetă existentă din subfolderul “layout”?

Se merge în fereastra de log a aplicaţiei BV7 > File > Load Label Layout > se deschide fereastra Open > selectăm numele etichetei care trebuie ştearsă cu click dreapta > tasta Delete.

– Cum se şterge un fişier de log care a fost deja tipărit?

Se merge în Program Files > BV7 > logs > selectaţi toate poziţiile aferente unui anumit fişier de log şi daţi Delete.

– Cum vedem semnificaţia fiecărui icon din meniu?

Foarte simplu. Plimbaţi pointerul mouse lent pe fiecae icon şi apare semnificaţia acestuia.

– Cum putem introduce informaţii suplimentare în etichetă?

În foaia de proiectare a etichetei faceţi Edit > Add new element > şi alegeţi dintre opţiunile oferite de fereastra care se deschide: Data field, Text field, Expression, Memo, Shape, Image şi testaţi pe rând fără să încărcaţi prea mult eticheta. Prin selecţie şi Delete noul element eventual adăugat se poate şterge.

Posted in HamRadio - Radioamateur | Leave a comment

Antene exponentiale din cartea lui YO2CJ (1979)

Antene exponențiale.

În amintirea lui YO2CJ Iosif Remete YO4UQ – Cristian Colonati

“Antene pentru radioamatori (1979)”

 

Păstrez și acum cele două volume îngălbenite de vreme și uzate de atâta „răsfoială” din lucrarea regretatului YO2CJ. Pentru comunitatea radioamatorilor YO din acele vremuri lucrarea a reprezentat o culegere importantă de informații utile și exemple practice de realizarea antenelor. De atunci și până astăzi lumea a evoluat, cunoștințele au evoluat, noi instrumentele de calcul și măsurători și-au făcut apariția. În permanentă criză de antene și amplasamente convenabile am fost semnificativ atenționat și plăcut impresionat de descrierea făcută de YO2CJ pentru “Antena exponențială pentru 14,21 și 28 MHz” [vol.1 pag.169 – 171 scanată aici].

image

Recunosc că, din diverse motive, nu am reușit niciodată să construiesc și să folosesc această antenă. Cu un sentiment de nostalgie, având la îndemână noile instrumente performante, programul de simulare (gratuit) 4NEC2 și descrierea făcută de YO2CJ, am vrut să verific dacă antena se încadrează în parametrii de funcționare descriși.

Am respectat în totalitate parametrii dimensionali preluați de YO2CJ din documentațiile avute la dispoziție la acea vreme.

Schițele detaliate pentru descrierea parametrilor dimensionali necesari la datele de intrarea în programul 4NEC2 sunt prezentate ca anexe la material. În schițe se găsesc coordonatele detaliate ale segmentelor radiante și ale radialelor exprimate în metrii în sistemul cartezian X,Y,Z.

Coordonatele determinate pe baza schițelor au fost preluate în fereastra Edit, tabul Geometry din programul 4NEC2 și sunt prezentate alăturat.

image

În tabel Tag-urile de la 1 la 12 reprezintă elementul radiant format din cele 6 fire de sârmă de cupru.

Tag-ul 13 este sursa de tensiune amplasată la baza antenei în segmentul 2. Tag-urile de la 14 la 25 sunt cele 12 radiale de câte 5,6m. Antena este ridicată de la sol cu 15cm în ideea amplasării ei pe un izolator ceramic împreună cu conectorul sursei de alimentare. În simularea inițială a fost ales un sol “Real ground – Moderate”. Rezultatul simulărilor este prezentat în cele ce urmează.

image

Așa arată generarea inițială a structurii antenei exponențiale conform datelor dimensionale inițiale împreuna cu fereastra “Main” de parametrii calculați și diagrama de radiație (pattern) verticală.

În continuare sunt prezentate diagramele de radiație în ambele planuri precum și în vedere spațială.

image

Cine citește documentația originală află că antena este de bandă largă pentru benzile de la 14 la 30MHz (pe acele vremuri nu existau încă benzile WARC). În consecință să vedem cum răspunde antena, cu parametrii dimensionali originali acestei provocări! Pentru acesta am dat o baleiere (generarea într-un interval de frecvențe) pentru determinarea principalilor parametrii de funcționare, de la 10 la 30 MHZ adică pentru SWR,RL, Rs,Xs,Z șiPh.

image

 

image

image

 

SWR și RL coeficientul de reflexie (Return Loss).

Impedanța Z, rezistența Rs și reactanța Xs.

Se pot extrage câteva constatări preliminare pentru soluția de bază:

1. Antena are caracteristicile unei antene de bandă largă cu variația SWR între 1:2 până la 1:6 în toată gama de la 14 la 30MHz.

2. Rs variază de asemenea între 25 ohmi până la 300 ohmi în același interval iar Z între 30 și 300 ohmi.

3. În carte este recomandată alimentarea cu un cablu coaxial de 75 de ohmi (altul nu prea exista atunci).

4. Probabil că autorul acestei antene folosea și un tuner auto construit cu care reușea o funcționare relativ rezonabilă în tot acest interval.

Fiindcă tot am cules datele dimensionale, coordonatele necesare necesare 4NEC2 pentru această antenă, mi-am propus să verific și cum se comportă atunci când este ridicată de la sol. Se știe că la o antenă verticală prin înclinarea radialelor la un unghi de aproximativ de 120 grade față de verticală se asigură creșterea impedanței de intrare de la cca. 32 de ohmi la 50 de ohmi asigurând o mai bună adaptare. Din simularea anterioară se observă că impedanța este de 24,5+j14,3 adică în modul de |Z|=28,36 ohmi la 14,1MHz. Am efectuat ridicarea de la sol cu 2,8m asigurând un unghi de 120 grade față de verticală. Noile coordonate introduse in fereastra Geometry a programului 4NEC2 se prezintă astfel:

image

Realizând o nouă generare de parametrii funcționali în noile condiții am obținut următoarele:

image

Pentru banda de 14,1MHz situația este mai mult decât onorabilă. Cu o impedanță de 48,5+j23,2 adică un Rs=48,5 ohmi și o încărcare inductivă de +j23,2 ohmi adică |Z|=53,6 ohmi se asigură un SWR de numai 1:1,6.

Să vedem totuși ce se întâmplă cu rezonanța adevărată în noile condiții și cu evoluția SWR-ului și a celorlalți parametrii pe toată lărgimea de bandă.

image

În adevăr se observă cum SWR a scăzut de la 1:2,26 la rezonanța de 14,1MHz la numai 1:1,25 dar pentru o modificare substanțială a frecvenței, pentru o rezonanță la 13MHz. Ce este de făcut? Pentru cea mai simplă simulare am hotărât să micșorez un singur parametru adică lungimea antenei pentru a o aduce la rezonanță în frecvența de 14MHz. Vârful antenei a fost coborât de la 8,05m la 7,5m din câteva încercări succesive.

S-a obținut un raport de unde staționare în frecvența de 14,1 MHz de 1:1,34 rezonabil pentru o funcționare corespunzătoare fără nici un element de adaptare (tuner) pentru această frecvență.

Ce mai putem observa din punct de vedere al caracteristicilor de radiație în cele trei cazuri:

– radiația este omnidirecțională în toate cele trei analize.

– față de orizont unghiul radiației verticale a scăzut de la 30 de grade la 25 de grade odată cu ridicarea antenei cu 2,8m. (Unghiul Theta θ față de verticala Z de la 60 grade la 65 grade).

image

Iar în capăt de bandă la 14MHz SWR a ajuns la 1:1,32 ceea ce este foarte bine.

image

În continuare am făcut o comparație pentru principalii parametrii ai antenei exponențiale în cele trei situații de evaluare pentru toate benzile de radio de la 14 la 30 MHz expusă întabelul următor:

F SWR Rs [Ω] Xs [Ω]
MHz V1 V2 V3 V1 V2 V3 V1 V2 V3
14,05 2,25 1,57 1,33 24,3 48,1 40,7 +j13,5 +j22,4 +j9,11
18,1 4,35 3,62 3,16 57 93,5 75,2 +j85,5 +j83,4 +j70,1
21,05 5,63 4,76 4,44 138 158 123 +j136 +j109 +j105
24,95 5,26 5,26 5,33 262 256 227 -j15,4 +j42,5 +j92,3
28,05 3,94 4,81 5,26 153 227 263 -j78,5 -j54,5 -j10,4
28,5 3,73 4,7 5,19 141 216 257 -j76,3 -j62,2 -j26,6

V1 – Antena la sol cu dimensiuni conform YO2CJ (vezi biblio [1]). Elementul radiant 5,1m, 8 radiale 5,6m.

V2 – Antena ridicată la 2,8m cu 8 radiale înclinate la 120 grade față de verticală.

V3 – Antena ridicată cfm V2 și scurtat elementul radiant la 7,5m pentru SWR minim la 14,1MHz.

Notă: Toate calculele sunt referință la 50 de ohmi / 100 watt. Determinările au fost făcute din opțiunile 4NEC2.

Unele concluzii.

– Expunerea nu a fost făcută pentru a promova această antenă, cu toate că este interesantă.

– Expunerea a fost făcută pe un exemplu concret, pentru a evidenția valențele programelor de simulare, care oferă posibilitatea de analiză pentru o antenă existentă sau pentru o antenă nouă, înainte de a o realiza fizic, cu multă muncă și cheltuieli materiale.

– Din punctul de vedere al funcționării antenei cred că răspunde satisfăcător atributului de „bandă largă” ajutată de un tuner. Dacă s-ar utiliza un External Automatic Antena Tuner, montat chiar la punctul de alimentare al antenei, cu o construcție bine izolată contra intemperiilor, operarea poate decurge în cele mai bune condițiuni pe toate benzile de frecvențe acoperite. Impedanțele de intrare la diverse frecvențe pot fi ușor acoperite de performanțele acestor echipamente disponibile astăzi.

– În prezentarea sa YO2CJ menționează posibilitatea de a se realiza o antenă exponențială și pentru benzile joase de la 80 la 20 de metrii. Înălțimea sa de 13,7m, sugerată în material, precum și diametrul antenei de 6,257m o face dificil de realizat și de amplasat. Nu am făcut simularea acestei variante.

Posted in HamRadio - Radioamateur | Leave a comment

Analiza programelor de proiectare pentru antenele magnetice.

 
 

                                    YO4UQ – Cristian Colonati

  1. De ce antene magnetice?

Antenele magnetice se numesc aşa deoarece energia în câmpul radiant apropiat este înmagazinată majoritar în componenta magnetică (H) şi foarte puţin în cea electrică (E). Pentru “Magnetic LOOP”, din cauza unui curent mare de radio frecvenţă care trebuie să circule printr-o buclă de rezistenţă foarte mică, pentru a se obţine o eficienţă de radiaţie rezonabilă, conductorul buclei este realizat din ţeavă (tub) de cupru sau de aluminiu pentru a evita pierderile disipative.

O explicaţie extrem de clară şi intuitivă este făcută de către Florin YO8CRZ – VA7CRZ în lucrarea sa “RADIOTEHNICA – Teoretică şi practică” cap.1.6 pag.11 şi 17, citez selectiv:

…” Relaţia de amplitudine dintre câmpul electric şi cel magnetic se schimbă cu distanţa faţă de sursă (antenă) şi în plus depinde şi de natura sursei”… adică electrică (E) sau magnetică (H)…

…” Oriunde de-a lungul undei electromagnetice ce se propagă într-un mediu omogen, raportul între componenta electrică şi cea magnetică este constant. Cu două excepţii: în imediata apropiere a unei antene, în aşa numita zonă de câmp reactiv sau la traversarea unui mediu cu altă impedanţă”…

…” În zona de câmp reactiv apropiat antenele de tip Magnetic Loop favorizează componenta magnetică a câmpului”….

…” Cum rezistenţa de radiaţie a unei antene atât de scurte este foarte redusă (<1ohm), curentul în buclă atinge valori considerabile şi de aici caracterul preponderent magnetic”…

Antenele Magnetic Loop sunt foarte bine documentate teoretic. Principalele programe de proiectare disponibile pe Internet, elaborate şi publicate în decursul anilor la momente diferite, răspund într-o mai mare sau mai mică măsură calculului parametrilor de funcţionare depinzând de includerea în algoritmi a informaţiilor primare privind: materialul, forma geometrică, numărul de spire şi spaţierea acestora. Fiecare autor s-a concentrat pe varianta de proiectare / execuţie pe care a considerat-o prioritară din punctul său de vedere în momentul elaborării.

Vom încerca să facem o analiză a acestor programe şi să oferim pentru radioamatorii YO suportul teoretic şi un program de proiectare care să acopere în cea mai mare parte variantele posibile de realizare. Urmărim prin această intervenţie să lăsăm la alegerea fiecăruia varianta pe care o consideră optimă din punct de vedere funcţional şi economic.

  1. Scurtă istorie şi câteva referinţe locale.

Până a ajunge la comparaţii tehnice cred că este bine să prezentăm un scurt istoric al evoluţiei antenei magnetice pentru radioamatori.

  • Prima aplicaţie practică a unei antene magnetice la nivelul radioamatorilor s-a realizat în 1968 de către “staff”-ul tehnic al ARRL care a construit o buclă octogonală pentru banda de 80m având ca inspiraţie un proiect al unei antene militare folosită în Vietnam. Rezultatele acestui experiment nu au fost concludente din cauza unui nivel prea mare al rezistenţei de pierderi şi în consecinţă o eficienţă scăzută.
  • În 1983 DL2FA Hans Wurtz concepe, experimenteză şi publică rezultatele în cq-DL 2, 3, 4, 5/1983 pentru sistemele de alimentare pentru antenele magnetice mult mai eficiente decât precedentele. Pune de fapt bazele teoretice cu care vor lucra în continuare radioamatorii americani.
  • O tratare completă, o prezentare documentată în folosul radioamatorilor, însoţită de formule dimensionale şi calculul parametrilor de funcţionare este făcută de W5QJR – Ted Hart şi publicată în QST iunie 1986. Ted Hart scoate şi o carte: ” Small High Efficiency Antenna – THE LOOP” în care sunt date toate detaliile cunoscute la accea vreme incusiv elementele constructive. Antena descrisă este o buclă octogonală cu un diametru de cca 1m (perimetrul 3m) cu acord continuu în benzile de 14 la 28MHz. Această antenă a primit premiul 2 în concursul ARRL din 1985 (QST februarie 1985) la secţiunea pentru sisteme radiante de înaltă eficienţă.
  • În luna septembrie a aceluiaşi an 1986 în Radio Rivista din Italia apare traducerea articolului din QST realizată de către I1ZCT – Rosel.
  • Din acest moment radioamatorii declanşează o adevărată ofensivă de studii şi experimentări privind antenele magnetice. Aşi menţiona suita de articole realizată de I1ARZ în numerele 1, 2, 3, 4 şi 5 ale Radio Rivista din anul 1988 cu explicaţii detaliate privind funcţionarea şi construcţia antenelor magnetice. Deja apăruse şi o importantă bibliografie precum şi primele oferte comerciale în Anglia şi SUA. Puţin mai târziu şi în Germania cunoscuta paletă de antene AMA.
  • Prima semnalare semnificativă în YO este realizată în revista “Radioamator YO” din decembrie 1990 făcută de editorul revistei de atunci YO3JW – Pit. Pit descrie detaliat realizările practice ale antenelor magnetice făcute de DL6RAL din cq-DL 5/90 şi DL5FXS din cq-DL 7/87 precum şi semnalarea comercială pentru “ISO-LOOP HF” din SUA. Cam atât despre scurta istorie a MagLOOP.

Forţat de imposibilitatea de a ridica antene pe terasa blocului de la Brăila, în anul 1996 am realizat prima mea antenă magnetică cu care am lucrat şi apoi am publicat în nr. 6/1997 al revistei noastre R&R un articol detaliat despre antene magnetice în spiritul bibliografiei existente la aceea vreme şi a propriei experienţe. Ca urmare a acestui articol îmi aduc amite cu plăcere de realizarea lui YO2RR (ex. YO2BEH) Nelu Branga pentru o antenă de mari dimensiuni pentru 80m (D=4m). De asemeni o antenă de mari dimensiuni în poziţionare orizontală (omnidirecţională) pentru benzile joase realizată din tuburi de aluminiu de irigaţii recuperate a fost realizată de Mircea – YO4ADL. A fost instalată (dar nu ştiu dacă mai există) pe terasa superioară a unui bloc cu 10 niveluri din faleza Dunării din Galaţi. Probabil mai sunt mulţi radioamatori YO pe care eu nu-i ştiu care lucrează şi acum cu antene magnetice. Printre cei ştiuţi sunt YO9BRT – Aron, YO9FNJ – Miti, YO4SCY – Victor.

În continuare în literatura mondială au apărut analize, studii, programe de calcul pentru dimensionare, evaluari cu programul de simulare 4NEC2, precum şi nenumărate realizări practice cu soluţii ingenioase şi nenumărate variante pentru măsurători, adaptare, acordul prin telecomandă, montaj, portabilitate, etc.

Aşi menţiona aici o interesantă prezentare de sinteză pentru stadiul actual de evoluţie articolul lui Frank – N4SPP http://www.nonstopsystems.com/radio/frank_radio_antenna_magloop.htm precum şi realizarea unor antene magnetice pentru emisiuni de mare putere realizate de Cristian Păun WV6N şi publicată în QST noiembrie 2011 pag.35. Pentru cei interesati de această realizare se poate trimite un .pdf scanat.

O parte din materialele menţionate aici sunt ataşate prezentului articol iar altele sunt numai menţionate ca bibliografie.

  1. Analiza programelor de calcul – proiectare.

Să încercăm să vedem cum răspund programele disponibile pe Internet pentru calculul parametrilor de funcţionare ai antenelor magnetice funcţie de datele de intrare.

Care sunt macro parametrii ai datelor de intrare de care trebuie să ţină seama programul de calcul?

  • Material
    • Cupru (tub, ţeavă)
    • Aluminiu (tub, ţeavă)
  • Forma geometrică
    • patrat
    • hexagon
    • octogon
    • cerc
  • Numărul de spire
    • o spiră
    • mai multe spire (de regulă 2 spire)
  • Unităţile de măsură utilizate
    • sistemul metric
    • sistemul anglo-saxon

Parametrii constructivi şi de funcţionare.

  • Frecvenţa de bază de calcul pentru care se doreşte randamentul optim şi o acoperire corespunzătoare a unui număr de benzi.
  • Perimetrul buclei (p) sau diametrul acesteia (D).
  • Diametrul tubului (ţevii) din care este construită bucla (d).
  • Pasul între spire pentru antenele multispiră.
  • Puterea pentru care se constrieşte antena din care rezultă prin calcul tensiunea limită de conturnare (străpungere) şi implicit distanţa între plăcile rotor – stator ale condensatorului variabil de acord.

Programele disponibile pe Internet.

Programele elaborate de radioamatori pe care le vom analiza şi comenta sunt disponibile on-line pe Internet. Ele au fost elaborate în decursul timpului şi au evoluat sau nu funcţie de studiile şi noutăţile apărute pe parcurs. Analiza şi scopul acestei prezentări este de a aduce completările necesare la zi pentru un program performant de calcul care să ofere posibilitatea de alegere a unei soluţii optime din punct de vedere tehnic şi economic pentru eventualii doritori YO de utilizarea unei astfel de antene.

Au fost alese cele mai reprezentative programe de calcul elaborate de radioamatori astfel:

  • OH7SV – Matti Hohtola
  • AA5TB – Steve Yates
  • 66pacific – site asociat ARRL
  • DG0KW – Klaus Warsow
  • KI6GD – Glenn Sperry
  • G4FGQ – R.J. Edwards

pentru o comparaţie cu parametrii luaţi în calcul de programul elaborat de către autorul acestei prezentări.

    În tabelul alăturat se vede cum sunt luaţi în consideraţie macro parametrii.

Call

Material

Forma geometrica

Nr. spire

U/M

Soft

  

Cu

Al

?

patrat

hexa

octo

cerc

mono

multi

metric

anglo

  

OH7SV

  

  

*

  

  

  

*

*

  

*

  

Excel

AA5TB

*

  

  

  

  

  

*

*

  

  

*

Excel

66pacif

  

  

*

  

  

*

*

*

  

*

*

?

DG0KW

*

*

  

*

  

  

*

*

*

*

  

?

KI6GD

*

*

  

*

  

*

*

*

  

*

*

?

G4FGQ

  

  

*

*

*

*

*

*

  

*

  

DOS

YO4UQ

*

*

  

*

*

*

*

*

*

*

  

Excel

 
 

Notă: Pentru materialul neprecizat explicit bănuim că este vorba totuşi de cupru.

Probabil deja aţi observat că programele de calcul existente nu acoperă toată paleta de macro parametrii constructivi sau au fost elaborate cu mai mult timp in urmă fără a mai avea posibilitatea sau intenţia de aducere la zi.

Ca o conscinţă a acestui lucru şi datorită preocupărilor mele pentru acest model de antenă, am realizat pe baza documentaţiilor recente, un program de calcul (proiectare) acoperitor pentru cele mai multe din situaţiile întâlnite în practica curentă.

Materialul şi programele au fost publicate în http://www.radioamator.ro/articole/view.php?id=920 prin grija lui N2YO Ciprian.

Aşi încerca să fac o scurtă trecere în revistă a fiecărui program cu calităţile dar şi cu semnalarea unor limitări. Asta nu înseamnă că programul nu este bun dar trebuie interpretat şi folosit în limitele pentru care a fost conceput la vreme lui.

  1. OH7SVhttp://www.saunalahti.fi/hohtola/ham/magnetic-loop-for-80m/magnetic-loop-for-80m.htm

Se pare cel mai corect program de proiectare pentru antene magnetice monospiră care ţine seama în mod explicit de capacităţile Crez, Cd şi Ca (rezonanţă, distribuită şi de acord) care intervin în calcul. Aşa cum se vede nu rezolvă problema decât pentru forma circulară şi nu ţine seama de material. Este realizat în Excel.

Oferă accesul la formule, algoritmii de calcul, numai pentru vizualizare, nu se pot schimba.

  1. Un material excelent documentat de care au beneficiat din plin radioamatorii de peste ocean şi care a fost menţionat de o mare parte din constructorii radioamatori de antene magnetice. El a fost conceput în unităţi de măsură ango-saxone cu o conversie într-o coloană separată pentru unităţi metrice dar utilizarea lui pentru noi europenii obişnuiţi cu sistemul metric este incomodă. Deoarece nu a realizat o interpretare explicită pentru capacităţile ce intervin în funcţionare Crez şi Ca, Larry D Wolfgang WR1B, face o analiză a programului din acest punct de vedere în articolul “Magnetic Loop Antennas QST july 2013″ unde propune o interpretare corectă. De asemeni se referă numai la antena circulară monospiră şi la material cupru. Introduce forţat o rezistenţă de pierderi suplimentară, aşa zisă de contact, prin apreciere fără o justificare obiectivă. Program este elaborat în Excel.

    Câmpurile cu rezultate sunt protejate prin parolă. Autorul permite accesul la cele trei foi de calcul specificate în subsolul WorkBOOK: Main, Formulas şi Calc1 cu ajutorul parolei care este “aa5tb”. Formulele devin accesibile pentru analiză. În foaia e calcul Calc1 se generează, pornind de la datele de intrare, un tablou complet de parametrii rezultaţi din calcul funcţie de frecvenţă înte 1 şi 30 MHz cu pas de 1MHz.

    Dacă vă “jucaţi” cu foile Excel modificând formulele şi aţi stricat “jucăria” ştergeţi fişierul deteriorat şi încărcaţi din nou fişierul original protejat.

  2. Se pare un site asociat ARRL care conţine multe programe şi elemente de calcul utile activităţii radioamatorilor. Printre altele şi un foarte bun program de calcul pentru antenele magnetice. Se referă, nu foarte bine precizat, la geometriile octogon şi cerc ambele monospiră. Are posibilitatea de a lucra în unităţi anglo-saxone dar şi metrice fără a putea preciza materialul. Calculează dimensiunile octogonului şi poate este singurul program care avertizează explicit asupra incadrării dimensionale pentru perimetru în intervalul ideal recomandat pentru antenele magnetice între 1/8 şi 1/4 din lungimea de undă pentru care se face calculul. Menţionează explicit când intervalul nu este corespunzător.

  3. Programul se poate descărca de pe site-ul specificat mai sus, este intuitiv şi uşor de utilizat. foloseşte unităţi metrice clasice. Este singurul program care tratează şi problema antenelor multispiră şi avertizează cu mesaj când spirele sunt prea apropiate. Se referă numai la formele patrat sau cerc dar poţi alege materialul, cupru, aluminiu sau altul din lista pusă la dispoziţie. Face o propunere dimensională pentru bucla mică de alimentare a antenei pentru 3 situaţii: în interiorul balconului, într-o amplasare semi degajată şi în spaţiul liber. Acest lucru pentru a compensa capacităţile parazite ale obiectelor înconjurătoare care influenţează adaptarea antenei. Are se pare o greşeală în algoritmii de calcul pentru eficienţa antenei care este practic la jumătate faţă de valorile calculate de toate celelelte programe şi determinate de formule precise.

  4. Un program deosebit de explicit şi prietenos. Are formele geometrice uzuale fără hexagon, accepta ambele unităţi de măsură precum şi alegerea materialului. Permite salvarea parametrilor calculaţi în format text (Notepad). Sunt calculaţi parametrii esenţiali fără comentarii. Se afişează un avertisment pentru încadrarea în limitele de 1/8 la 1/4 din lungimea de undă pentru o antenă magnetică. Aplicaţia este ermetică, nu se pot verifica sau deduce algoritmii sau formulele folosite. Nu tratează problema antenelor mutispiră.

  5. Pentru antenele magnetice este o aplicaţie elaborată în anul 2000 în ferestră DOS în care se pot alege pe rând parametrii de intrare iar la sfârşit se dă comanda de calcul. Programul se numeşte rjeloop1.exe şi acoperă toate formele geometrice inclusiv triunghiul. Calculează parametrii de funcţionare importanţi. În plus realizează o evaluare orientativă asupra eficienţei de radiaţie funcţie de înălţimea de amplasare şi tipul solului.

    G4FGQ a elaborat mai multe programe în legătură cu funcţionarea antenelor buclă astfel:

    1998 – RJELOOP1 – Parametrii de funcţionare ai antenelor magnetice monospiră cu diferite forme geometrice.

    1997 – RJELOOP2 – Parametrii de funcţionare ai antenei magnetice monospiră de fromă dreptunghiulară.

    1997 – RJELOOP3 – Analiza funcţionării la recepţie a antenelor patrate (cadru) multispiră pentru unde scurte.

    2000 – MAGLOOP4 – Parametrii de funcţionare ai antenelor magnetice de forme regulate faţă de înălţimea de amplasare şi tipul de sol.

    Am preluat în tabloul comparativ numai datele furnizate de rjeloop1.exe. Din păcate nu sunt evidenţiate formulele şi algoritmii folosiţi.

  6. Am încercat să prezint în detaliu formulele, explicaţiile şi algoritmii care au stat la baza elaborării programelor implementate cu ajutorul cunoscutului pachet de calcul Excel (MS). Acest demers încearcă să facă transparent procesul de calcul şi să ofere şi imaginea formalizată matematic pentru fenomenele fizice care au loc într-o antenă magnetică. Am încercat să prezint majoritatea variantelor şi posibilităţilor pentru datele de intrare precum şi cât mai multe valori pentru datele ce au putut fi calculate.

    În acest fel se măreşte posibilitatea de analiză şi de alegere pentru cei care doresc să evaluaze oportunuitatea realizării şi funcţionării unei astfel de antene. Cu formulele prezentate în detaliu şi cu exemplul de calcul anexat în format .pdf oricine care un calculator banal de birou poate, cu puţină răbdare şi atenţie, să facă calculul unei antene magnetice manual. Bine înţeles că este mai convenabil şi comod să se calculeze cu ajutorul foilor Excel dar este bine să se stie ce este în spatele acestor calcule automatizate, să putem înţelege, să putem reface rapid diversele variante de calcul, să putem face comparaţii între diversele soluţii.

    Aplicaţia face automat în aceiaşi foaie comparaţiile între antene similare ca formă şi date de intrare dar din cele două materiale diferite, cupru sau aluminiu. Foile de calcul sunt grupate în foi de calcul separate pentru antenele monospiră în cele 4 forme geometrice uzuale şi asemănător pentru antenele multispiră în 3 forme geometrice mai des utilizate. Pentru materiale diferite datele de intrare şi rezultatele se introduc şi obţin distinct la o aceiaşi formă geometrică pentru care este dedicată foaia de calcul. Pentru a fi la îndemâna doritorilor programele de calcul în Excel 2003 sau Excel 2007 sunt ataşate şi prezentului material. Se pot descărca în calculatorul propriu pentru a le putea folosi ori de câte ori este nevoie fără a mai apela la Internet.

    Foile de calcul din Excel se pot tipării imediat, fiecare se înscrie pe un format de pagină A4.

  7. TABEL – Pentru o mai bună imagine a ceea ce oferă programele existente în acest moment am luat un exemplu, aşi zice clasic, pentru o antenă de diametru 1m, cupru 22mm, pentru frecvenţa de 14MHz la o putere de 100 watt şi am realizat un tabel comparativ cu rezultatele furnizate de diversele aplicaţii.

     
     

Rezultate comparative calculate

  

  

  

  

   

OH2SV

AA5TB

66 pacific

DG0KW

KI6GD

G4FGQ

YO4UQ

L [μH]

2,434

2,435

2,26

2,448

2,692

2,45

2,448

C [pF]

53,1

53,68

57

52,8

38,8

49

52,8

Xl,Xc [Ω]

214,1

*

198

*

236,8

*

215

Cd [pF]

8,4

8,45

8

2,8

*

*

8,5

Ca [pF]

44,7

*

*

*

*

*

44,3

D [m]

0,999

*

0,999

*

1

*

*

Link [m,cm]

0,2

*

*

3 variante

*

0,17

20

Rr [Ω]

0,093

0,092705

0,083

0,091

0,093

0,091

0,091

Rp [Ω]

0,044

0,045242

0,044

0,045

0,044

0,0445

0,044

η%

67,6

67,203

65

38,66

67,6

67,16

67

dB

-1,7

*

-1,4

-4,13

*

-1,7

-1,72

Q

782

776,45

778

912,84

864,7

*

744

BW

17,9

18,031

18

15,34

16,2

8,8

18

Uef

4092

4078

3928

4434

4500

*

4136

Uvv

*

*

*

*

*

7980

5831

Aria [m2]

*

0,785

*

*

2,6

*

0,785

perim [m]

*

3,141

3,14

3,142

*

*

3,142

%din λ

*

14%

*

14,66%

15,40%

14,70%

*

mm CV

*

1,38

*

*

*

*

4,1

I [A]

*

*

19,8

*

*

27,2

19

1/4<p<1/8

*

*

Da

*

Da

*

Da

 
 

    Din tabel se observă gradul de acoperire cu rezultate precum şi unele diferenţe de valori rezultate pentru un acelaşi set de date de intrare. Ele au provenit din diferenţa de formule folosite existente la un moment dat sau din alte motive.

    În comentariile din articolul anterior care se referă “Proiectarea şi calculul antenelor magnetice” YO4AUP – Andrei recomandă spre analiză materialul “Unde amplasaţi antena magnetică”. Materialul tratează problema poluării radioelectrice şi măsuri de protecţie contra radiaţiilor de RF. Materialul este disponibil pe site-ul www.radioamator.rohttp://www.radioamator.ro/articole/view.php?id=124 .

    Urmăriţi cu atenţie recomndările din acest material şi luaţi măsuri în consecinţă.

 
 

Bibliografie: Nu cred că mai este necesară fiindcă toate conexiunile cu programele sau materialele consultate au fost deja date în text. Programele de proiectare inclusiv algorimii de calcul (formulele) se pot descărca şi din http://www.radioamator.ro/articole/view.php?id=920

Voi asocia la acest articol paginile scanate din revista “RADIOAMATOR YO” decembrie 1990 cu prima semnalare în YO a unor antene magnetice. Sper să mai vorbim în continuare despre teoria şi practica antenelor magnetice. Dacă există propuneri pentru detalierea unor aspecte, observaţii sau corecţii ele vor fi analizate şi rezolvate în măsura posibilităţilor.

 
 

 
 

  

Posted in HamRadio - Radioamateur | Leave a comment

Despre Log în radiocomunicaţiile asistate de calculator.

                                                                                               Cristian Colonati YO4UQ

Motto: Nici un „business” nu-i complet, dacă nu-i pe Internet!

Printre cele mai faimoase şi valoroase programe şi site-uri Web asociate radiocomunicaţiilor de radioamator, la care au aderat şi mulţi radioamatori din spaţiul YO, se numără Ham Radio Deluxe şi N1MM Logger, respectiv cunoscutele site-uri HRDLog.net, QRZ.com, eQSL.cc şi LOTW.

Pe măsura trecerii timpului şi a evoluţiei acestora s-au dezvoltat funcţiuni noi care au crescut şi au diversificat performanţele aplicaţiilor informatice. De remarcat este faptul că aplicaţiile aparent separate au început să se interconecteze şi să-şi transmită informaţii între ele, precum şi cu echipamentul radio. Până la intra în detalii iată câteva exemple:

– Conexiunile prin interfeţe off-line sau făcut prin compatibilizarea formatului ADIF (fişierele *.adi) care permite importul şi exportul logurilor între aplicaţii.

– Conexiunile de tip on-line, în timp real prin Internet, care permit transmiterea informaţiilor dintr-un QSO sub forma unui QSL la eQSL.cc.

– Comunicaţiile de tip DX-Cluster pentru spoturile care vin în timp real către aplicaţie.

– Comunicaţiile de tip on-line de tip CAT – Computer Aided Transceiver, între aplicaţia informatică şi echipament.

Una din cele mai interesante şi utile legături între aplicaţii şi site-uri, de care ne vom ocupa în detaliu în cele ce urmează, este construcţia şi rezervarea Log-ului şi semnalarea altor informaţii ON-LINE, de interes pentru operatori, prin interconectarea acestora. Ca exemplu tipic de interconectare faţă de multitudinea de iniţiative care circulă pe Internet titlul concret al expunerii ar trebui să fie „Ham Radio Deluxe, HRDLog.net şi QRZ.com o soluţie on-line pentru construcţia logului şi log dinamic în QRZ.com”.

Chiar dacă utilitatea poate fi contestată de unii radioamatori existând soluţii de rezervare off-line pentru log: salvări multiple, baze de date oferite chiar de aplicaţii, performanţele şi informaţiile oferite în timp real aduc o prezentare competitivă, dinamism şi de ce nu mai multă spectaculozitate.

Prezenţa YO în site-urile dedicate acestor activităţi poate contribui la creşterea prestigiului şi atractivităţii pentru contactele cu radioamatorii din România.

Nu am avut la „îndemână” să fac subscripţia la QRZ.com pentru QRZ Database Downlod în scopul de a consulta Calbook-ul sortat pe indicative ca să pot prezenta numărul de indicative YO care sunt înscrise în QRZ.com dar am numărat indicativele YO din HRDLog.net care la această dată erau de numai 243. Dintre acestea mai puţin de 30% aveau în afară de indicativ şi o altă prezentare în QRZ.com, cum ar fi: log dinamic, fotografie, scurte date biografice şi / sau performanţe şi preocupări, harta localizării geografice şi QTH Locatorul, etc. Prezenţa YO trebuie să fie mai activă şi mai vizibilă pe Internet, acolo unde se uită de fapt toată lumea. Unii radioamatori YO au făcut secret log-ul lor din HRDLog.net în loc să se laude cu performanţele obţinute.

Deoarece structura operatorilor YO este extrem de diversificată atât ca vârstă cât şi ca preocupări: elevi, studenţi, persoane active, pensionari, muncitori, tehnicieni, ingineri, artişti, medici, profesori, militari, etc., am considerat că este util să prezentăm mai aproape de înţelesul unei pregătiri de nivel mediu unele tehnici şi proceduri din „lumea” radiocomunicaţiilor asistate de calculator. În acest sens, mai aproape de aplicaţiile de radiocomunicaţii digitale dar şi pentru cele în CW sau SSB, vom prezenta parametrizarea şi setarea pentru funcţionarea interconectată, în sprijinul obţinerii unei operări mai comode şi a unei vizibilităţi mai bune în Internet, pentru şi cu ajutorul aplicaţiilor şi site-urilor mai sus menţionate. Este un exerciţiu util şi interesant pentru cine are disponibilitatea să-l încerce.

Din multitudinea de opţiuni şi posibilităţi oferite de aplicaţii şi site-urile Web, documentaţii de sute de pagini şi help-uri on-line deosebit de detaliate, vom insista numai asupra aspectului de „conectivitate”, de confirmare operativă a legăturilor, rezervarea log-ului şi o minimă prezentare în QRZ.com cu un log dinamic. Expunerea este structurată pe module, capitole separate, a căror prevederi pot fi aplicate independent cu funcţiunile lor specifice.

Pentru o înţelegere de ansamblu, într-o prezentare „top-down”, vom încerca să schiţăm şi o schemă logică a principalelor interconexiuni între aplicaţii şi site-urile Web. Pentru unele aspecte de bază, pe care le presupunem cel puţin parţial cunoscute, vom semnala numai existenţa lor fără a intra în detalii.

 

Distingem patru niveluri de agregare a QSO-urilor şi de construcţie a log-urilor.

– N1 – Transceiver cu posibilităţi hardware şi software de conectare la un calculator (CAT). clip_image001

– N2 – Nivelul calculator, aplicaţie informatică de radiocomunicaţii cu valenţe de reţinere informaţii despre QSO şi de conectivitate la Internet. În exemplul nostru aplicaţia complexă Ham Radio Deluxe este compusă din trei module: HRD, DM780 şi Logbook care răspund acestor cerinţe.

– N3 – Nivelul Internet 1, aplicaţia HRDLog.net conectabilă prin Internet cu Ham Radio Deluxe precum şi cu alte aplicaţii similare enumerate de IW1QLH Claudio în figura alăturată.

clip_image003
N4 – nivelul Internet 2, aplicaţia QRZ.com, baza de date de indicative la nivel mondial cu multiple link-uri de interconectare inclusiv cu HRDLog.net şi multiple posibilităţi de prezentare pentru activitatea unui operator.

clip_image005

clip_image007

clip_image009

Primul grup de informaţii din primul nivel N1 şi al doilea nivel N2 este ilustrat de cele trei figuri alăturate care reprezintă ferestrele de unde se pot face setările pentru parametrii de funcţionare ai aplicaţiei complexe HRD Ham Radio Deluxe (ne referim la versiunea free V5.1) în care sunt funcţionale trei module: HRD, DM780 şi Logbook. Presupunem că cititorul ştie câte ceva despre această aplicaţie sau chiar lucrează cu ea fără să fi intrat în amănunte.

– Modulul HRD este cel care face legătura CAT cu transceiverul în care sunt comunicate informaţii despre tipul de echipament, calea de comunicaţie COM şi viteza de lucru. Prin această legătură sunt preluate valori ale benzii de lucru, frecvenţei, modului de lucru setat în transceiver şi multe alte valori şi comenzi funcţie de tipul de echipament folosit. O parte din ele sunt preluate şi de celelalte module ale aplicaţiei DM780 şi Logbook. Sunt afişate convenabil pe ecran, prelucrate şi transmise mai departe în cadrul sistemului interconectat.

– Din fereastra Program Options a modului DM780 reţinem că prin setările parametrilor din PTT şi Soundcard se face legătura efectivă în procesul de recepţie – emisie cu staţia de radio şi prin Souncard este efectuată legătura efectivă, QSO-ul cu staţia corespondentă. Informaţiile de identificare ale QSO-ului: data, ora, indicativul, numele, QTH-ul, locatorul, controalele, etc. sunt preluate în cursul legăturii în câmpuri special dedicate. În final ele sunt salvate automat în logul aplicaţiei. În acest caz în modulul Logbook.

– Cel mai interesant modul al aplicaţiei din punctul de vedere al comunicaţiei interconectate este HRD Logbook. În el observăm o multitudine de funcţiuni care pot fi parametrizate. Funcţiunile interesante pentru această expunere privind interconectarea sunt: eQSL.cc, HRDLog.net şi Callsign Lookup.

Vom trata pe rând fiecare din aceste elemente pentru o mai bună înţelegere a paşilor care trebuie parcurşi. În primul rând trebuie să fim abonaţi, înregistraţi, la site-urile eQSL.cc şi HRDLog.net, să ne putem face intrarea cu indicativul propriu şi cu o parolă.

Acest lucru este simplu şi majoritatea radioamatorilor sunt familiarizaţi cu acest procedeu de acces, prin înregistrare.

clip_image011
Pentru eQSL.cc înregistrarea se face extrem de simplu apăsând butonul Register şi urmând paşii indicaţi de ferestrele care se deschid. Este necesară o adresă de e-mail validă la care se primeşte o parolă pe care o veţi folosi pentru intrarea şi lucrul cu aplicaţia respectivă. Aplicaţia Web eQSL.cc se poate interconecta cu aplicaţia proprie de radiocomunicaţii existentă pe calculatorul de acasă tocmai pe baza indicativului propriu şi a parolei pe care aţi primit-o. Aveţi posibilitatea să schimbaţi parola iniţială cu una convenabilă pe care o puteţi tine minte sau o puteţi nota. Nu vom intra în detalii despre aplicaţia eQSL.cc dar în esenţă ea poate prelua în timp real informaţiile unui QSO efectuat, la sfârşitul acestuia, atunci când el a fost arhivat în Logbook-ul aplicaţiei HRD.

Setarea parametrilor în HRD Logbook o vom vedea în cadrul expunerii şi constă în comunicarea indicativului şi parolei setate pentru accesul în eQSL.cc.

clip_image013

clip_image015

clip_image017
Se vede în fereastra “Upload your QSO’s to eQSL.cc in real-time” cum s-a bifat activarea acestei funcţiuni precum şi indicativul şi parola de acces. Nimic mai simplu!

Se lansează http://www.hrdlog.net mai întâi pentru înregistrarea indicativului propriu.

clip_image019
Aproape la fel ca la eQSL se va întâmpla şi la înregistrarea indicativului în HRDLog.net. După lansarea site-ului din pagina de intrare la nivelul Create an account se activează Register Now. Se completează în continuare fereastra Sign Up for Your New Account informaţiile necesare creări contului de acces. Este necesară o adresă de e-mail validă, alegerea unei parole proprii pentru accesul în HRDLog.net, citirea recomandărilor şi bifarea câmpului I agree, introducerea codului de securitate afişat şi Sign up. Cu aceasta sunteţi abonat la HRDLog.net. Cererea a fost trimisă către moderatorul site-ului care o va analiza şi va transmite ca răspuns prin e-mail-ul indicat un cod secret în format alfanumeric de forma aaxxb1b757 care va fi folosit numai la configurarea modulului HRD Logbook pentru încărcarea în timp real a informaţiilor fiecărui QSO. Atenţiune! Acest cod nu este parola de intrare în site care a fost declarată în formularul de înregistrare. El foloseşte numai la parametrizarea HRD Logbook pentru upload-ul de date. Mai jos este prezentat e-mail-ul de răspuns pentru codul secret care vine din partea lui Claudio IW1QLH.

Bine înţeles că nu voi da în clar codul meu secret ca să nu îmi ştergeţi cumva cele 6617 QSO-uri depozitate în HRDLog.net(hi!).

După acest episod nu ne rămâne decât să parametrizăm fereastra “Upload Your QSO’s to HRDLog.net in real-time” din HRD Logbook > Configure > HRDLog.net aşa cum se vede în imaginea alăturată. Bifaţi cele două căsuţe superioare care vă asigură încărcarea QSO-urilor în timp real şi căsuţa On Air care asigură site-urilor comunicarea cu un icon clipitor că staţia este activă şi informează asupra frecvenţei, modului de lucru setat în transceiver şi a tipului de echipament folosit.

Atenţiune! Claudio vă avertizează că dacă în HRD Logbook în > View > Logfile apare sistematic eroarea „Unknown User” se poate cere un cod secret nou cu formularul de cerere on-line alăturat. Una din cauzele care conduc la utilizator necunoscut este din cauza datei la care este setat calculatorul. Dacă data calendaristică este greşită undeva „în viitor” spoturile de QSO sunt rejectate de HRDLog.net. Şi alte programe fac această verificare a datei de realizare a QSO-ului şi nu admit date din „viitor”.

clip_image021

clip_image024

clip_image025

 

Vom trece acum la etapa a treia în care vom prezenta parametrizarea şi setările din HRDLog.net pentru conectarea cu baza de date mondială a indicativelor găzduită de QRZ.com.

– Se lansează http://www.hrdlog.net şi cu butonul Sign In se activează indicativul propriu, fiindcă sunteţi deja membru înregistrat, având şi lista de meniu din partea dreaptă.

– Dacă aţi făcut măcar câteva QSO-uri cu HRD – DM780, prin butonul View Logbook din HRDLog.net se poate vedea o desfăşurare a logului. Puteţi vizualiza, testa şi seta multe din opţiunile din meniul aplicaţiei dar ne vom concentra numai pe obiectivul de conectare la QRZ.com.

Notă: Pentru conectarea dinamică a două aplicaţii Web se foloseşte un program auxiliar numit “script”.

Ce este un script? Un script Web este un tip de cod de computer care poate fi utilizat pentru a face pagina Web dinamică. De exemplu, un script Web poate fi utilizat pentru a include un numărător de vizitatori, care se mărește de fiecare dată când cineva vizitează pagina Web. Sau un script Web poate fi utilizat pentru a include un numărător în ordine inversă pentru un eveniment special: „numai x zile rămase”, unde x se micșorează cu 1 în fiecare zi. În cazul nostru HRDLog.net oferă un script pentru a face legătura între două aplicaţii Web http://www.qrz.com şi http://www.hrdlog.net . De obicei script-urile Web se execută de un browser de Web când este deschisă o pagină Web, în general pentru a afișa informații produse de script sau a realiza operaţiuni de conectare ca cea preconizată în acest caz.

clip_image027
Se intră în HRDLog.net pe indicativul propriu şi din meniu se activează Your account > Create the script. În fereastra Tips care se deschide se vor seta parametrii, care prin grija celui care a construit programul HRDLog.net, Claudio IW1QLH, va crea scriptul de care are nevoie QRZ.com pentru a intra în legătură şi a prelua informaţii despre QSO-urile înmagazinate în HRDLog.net.

Acest script va fi transferat în QRZ.com, în fereastra dedicată acestui scop, cu ajutorul comenzilor copy şi paste după cum vom vedea în continuare. Dacă scriptul a fost copiat în Notepad şi păstrat sub formă de fişier el poate fi luat oricând de acolo şi introdus în fereastra specifică din QRZ.com.

Din fereastra Tips pentru construcţia script-ului care asigură încărcarea logului dinamic se fac următoarele selecţii:

  1. Select what you want to see (selectaţi ceea ce doriţi să vedeţi)

– View inside IFRAME (autorefresh, use IFRAME / javascript)

– View “On air” info

– View link

– View last 10 QSO

– Complete view

– Don’t view QSO map

  1. This is what you will see (acesata este ceea ce aţi dorit să vedeţi)

Este exemplul on-line al modului cum va fi prezentat logul dinamic.

  1. Copy this code and paste it on your web page (copiaţi acest cod şi lipiţi-l în pagina dvs. web)

Aşa cum am mai spus se poate copia cu comenzile copy / paste sau se poate chiar scrie / tasta în fereastra dedicată din QRZ.com.

Puteţi selecta şi alte opţiuni din pagină iar HRDLog.net va construi script-ul corespunzător selecţiei şi va face o prezentare demonstrativă în josul paginii. Rămâne să alegeţi cea mai convenabilă prezentare pe care o veţi dori să fie încastrată în QRZ.com.

O altă setare interesantă din punct de vedere al conectării care se poate realiza din HRDlog.net este cea de semnalare a propriului site Web sau Blog. Din meniu se activează Your account > Modify profile > User Data unde completaţi datele personale, QSL via şi câmpurile Website şi WW locator. Dacă aţi completat câmpul Website cu o adresă de forma ex: http://www.situlmeu.com , atunci în momentul în care vă logaţi în HRDLog.net şi selectaţi butonul View Logbook în colţul din stânga sus al paginii care se deschide apare butonul Website cu care puteţi accesa direct site-ul sau blogul propriu. După ce veţi face parametrizarea în QRZ.com cu script-ul furnizat de HRDLog.net în aceiaşi pagină lângă butonul Website va apare butonul QRZ.com cu care veţi deschide direct din QRZ.com pagina proprie de Web.

Toate cele expuse până acum sunt exemplificate în figurile care urmează.

clip_image029

Cu aceste elemente pregătite se poate trece la nivelul N4 de activare a legăturii dintre HRDLog.net şi QRZ.com. Practic activarea acestui ultim nivel face ca un QSO realizat în Ham Radio Deluxe şi salvat acolo în Logbook să ajungă automat în stiva dinamică a logului din QRZ.com. De asemeni foarte important este faptul că din Ham Radio Deluxe se pot accesa direct pagina QRZ.com pentru orice indicativ care apare pe ecran, eQSL.cc şi pagina Google cu referinţele despre acel indicativ. Vom prezenta şi cum se poate face acest lucru.

clip_image031

clip_image033

clip_image035

În HRDLog.net este descrisă şi procedura de parametrizare pentru QRZ.com în pagina Tips. Faceţi click pe cuvintele this document din rândul al doilea al paginii Tips şi se deschide descrierea procedurii de parametrizare, prezentată şi în figurile alăturate.

clip_image037

După cum observaţi punctele 1 la 6 din aceste instrucţiuni au fost deja descrise anterior. Probabil că aţi făcut şi un copy pe script-ul de la punctul 3. Vom continua cu punctele de la 6 la 14 pentru etapa de parametrizare QRZ.com.

clip_image039

Şi acum dacă nu aveţi indicativul înregistrat în QRZ.com, baza de date mondială a radioamatorilor, trebuie să faceţi acest lucru.

Lansaţi http://www.qrz.com > Contact > Add your callsign to QRZ şi urmaţi instrucţiunile din pagina Adding your callsign to the QRZ database.

Deschideţi formularul de înscriere din QRZ Support Center de unde activaţi Sign up for a new account şi urmaţi paşii de acolo. Primiţi un e-mail cu o parolă cu care puteţi intra permanent în QRZ.com. Puteţi schimba parola primită cu alta convenabilă tot din QRZ Support Center.

În continuare construim pagina de QRZ.com pentru indicativul propriu şi pentru legăturile cu HRDLog.net şi DM780 & HRD Logbook.

Se deschide http://www.qrz.com şi facem legătura prin butonul Search cu indicativul propriu fiindcă acum suntem înregistraţi în QRZ.com. Din meniul principal selectăm Edit > Edit [call]. Se deschide pagina de mai jos din care selectăm Add edit your biography text,fonts,etc. pe care facem click.

clip_image041

În continuare se deschide fereastra de construcţie din QRZ.com pentru indicativul dumneavoastră [call] Biography. Se apasă butonul Surce code sau în română Sursa. Faceţi paste cu textul script-ului copiat anterior în spaţiul ferestrei şi apăsaţi butonul Save. Închideţi pagina şi rechemaţi QRZ.com cu indicativul vostru. În pagina care se deschide va apare logul dinamic cu ultimele 10 legături efectuate.

În acest moment la o nouă lansare cu butonul Surce code icon-urile paginii de construcţie au devenit active şi puteţi continua construcţia unei pagini proprii în QRZ.com cu text, fotografii, link-uri către alte site-uri sau blog-uri şi alte facilităţi oferite de editorul complex de pagină Web. Pentru detalii faceţi click pe Click here for a tutorial.

Şi acum după un obositor periplu prin aplicaţiile din Internet şi parametrizarea acestora să ne întoarcem de unde am plecat adică la Ham Radio Deluxe, DM780 şi HRD Logbook.

În ultimele patru imagini anexate prezentei expuneri se vede cum putem afla informaţii despre un indicativ pe care l-am văzut pe ecran sau l-am auzit într-un apel. Modulul DM 780 oferă posibilitatea de a se conecta cu QRZ.com pentru orice indicativ care este în baza de date mondială. În acest sens din meniul DM 780 se activează View > Callsign Lookup care deschide fereastra de conectare. În câmpul oferit de fereastră se scrie indicativul şi se apasă butonul QRZ care face imediat conectarea cu QRZ.com pentru indicativul solicitat şi deschide şi un tab nou în DM 780. Se observă în captura de ecran cum G4YDO îşi semnalează prezenţa pentru detalii în QRZ.com.

Un lucru similar se poate realiza făcând click dreapta pe un indicativ afişat în fereastra de recepţie a modulului DM 780. În imagine este indicativul VK2ELF. Se deschide o listă de selecţie în care pe poziţiile inferioare sunt link-urile care fac legătura cu site-uri importante: www.qrz.com/db/vk2elf , Eqsl.cc ‘VK2ELF’ şi Google ’VK2ELF’ care aduc informaţii aproape complete despre indicativul selectat.

clip_image043
Exemplu de construcţie pagină activă din QRZ.com cu o fotografie scanată realizată cu indicaţiile din tutorial. Se observă toate icon-urile de editare active

clip_image045

clip_image047

clip_image049

clip_image051

clip_image053

În loc de concluzii:

– În primul rând ţin să-i mulţumesc lui Dan YO3ZA pentru ajutorul dat în lămurirea rapidă a unor probleme legate de parametrizarea aplicaţiilor şi îndemnul de a face cunoscute aspecte tuturor celor interesaţi.

– În multitudinea de preocupări frumoase şi instructive oferite de radioamatorism a mai apărut una cu care se poate îmbină armonios, Internetul.

– În afara organizaţiilor sau asociaţiilor care îi reprezintă pe radioamatori şi de la care, după părerea mea, se cere foarte mult fără a se da foarte puţin în schimb, o mai bună reprezentare personală a radioamatorilor YO pe Internet este astăzi la îndemâna fiecăruia.

– O astfel de apariţie în http://www.qrz.com pe o pagină atent construită, cu răbdare şi imaginaţie, despre realizări şi performanţe la nivelul fiecăruia, eventual cu o trimitere către un site sau blog personal poate face mai vizibilă prezenţa YO în cadrul comunităţii mondiale. Această construcţie este gratuită, nu costă nimic, decât puţină ambiţie şi voinţa de a o face.

– Am văzut, prin sondaj, foarte puţine pagini de QRZ.com ale radioamatorilor YO excelent realizate. Am văzut însă şi multe pagini ale unor indicative de mare notorietate sau multe cu pretenţii şi veleităţi, care fac multă „gălăgie” prin forum-uri, goale, lipsite de conţinut.

– În afara aspectelor tehnice legate de log şi rezervarea acestuia unul din obiectivele expunerii a fost acela de a îndemna radioamatorii YO să-şi facă activă prezenţa cu câte o pagina proprie în baza de date mondială a indicativelor. O mare parte din indicativele străine prezente în segmentul dedicat radiocomunicaţiilor digitale fac invitaţia de a le vizita pagina lor din QRZ.com. De cele mai multe ori surprizele sunt plăcute şi ne permit să cunoaştem oameni şi preocupări remarcabile.

– Dacă nu ne întâlnim ca să ne cunoaştem, când avem această posibilitate, pe „triajul” mondial al indicativelor în QRZ.com atunci unde mai putem să o facem?

– Toată admiraţia mea pentru cei care îşi mărturisesc elegant pasiunea pentru un hobby inteligent.

Nu este nici o ruşine să ne lăudăm cu realizările, pasiunile şi activitatea noastră.

– Legătura între radioamatorism şi Internet este inevitabilă şi prin prezenţa noastră activă pe Internet putem menţine “cald” acest hobby cu toate valenţele lui.

– Cu alte cuvinte: Dacă nu eşti pe Internet nu exişti!”.

Posted in HamRadio - Radioamateur | Leave a comment

Lucrul cu două monitoare în radiocomunicaţiile digitale.

                                                                                          YO4UQ Cristian Colonati

O expunere a unei soluţii simple în sprijinul operatorilor în concursurile de radiocomunicaţii digitale atunci când au de gestionat mai multe „ferestre” de aplicaţie pe un ecran de laptop de mici dimensiuni. În esenţă două monitoare folosite ca unul singur, de fapt un monitor extins.

1. Condiţiile iniţiale.

– Echipamentele care intră în configuraţie sunt un laptop şi un monitor (display) de dimensiuni mai mari, de exemplu unul de 20’’.

– Laptopul şi monitorul suplimentar se conectează între ele printr-un cablu VGA-VGA (tata-tata)

– Conectorii VGA de la laptop şi cablu arată astfel:

clip_image001clip_image003

– Se operează cu Windows 7.

– După conectare de porneşte laptopul şi apoi monitorul suplimentar, extensia.

– Laptopul este echipamentul conducător care rulează aplicaţiile, monitorul suplimentar foloseşte ca extensie video activă cu toate atributele ecranului principal.

2. Setare Varianta 1.

Cu un click dreapta pe ecranul laptopului se afişează fereastra de selecţie:

clip_image005

de unde facem click pe Graphics Properties şi se afişează următoarea fereastră „Intel Graphics and Media Control Panel”.

Din fereastră, din partea stângă, alegeţi opţiunea Multiple Displays iar din partea dreaptă Operating Mode > Extended Desktop de unde se poate alege una din următoarele opţiuni:

– Single Display

– Clone Displays

– Extended Desktop

Puteţi testa fiecare din aceste opţiuni, dar cea mai interesantă pentru obiectivul urmărit este cea de Extended Desktop.

În continuare din sub fereastra Positioning puteţi poziţiona cu „drag and drop” locul ocupat de monitorul suplimentar faţă de cel al laptop-ului astfel încât mouse-ul să treacă cât mai comod doriţi dintr-un ecran în celălalt.

Se dă apoi Aplly > OK

Veţi vedea cum puteţi trece cu mouse-ul dintr-un ecran în celălalt ca şi când ar fi un singur ecran.

clip_image007

3. Setare Varianta 2.

Cea de a doua variantă de parametrizare pentru lucrul cu 2 x Displays se face direct din Windows 7 astfel:

– Start > Control Panel > Ajust Resolution > Multiple displays > din care selectăm Extended these displays după cum se vede în figura alăturată:

clip_image009

O altă manieră de parametrizare direct din Windows 7 poate fi următoarea:

– Click dreapta direct pe ecranul laptop şi de acolo alegem Screen Resolution > Multiple Displays de unde alegem Extended these displays.

4. Rezultate.

În fereastra care se deschide ecranul principal este cel marcat cu 1 iar cel suplimentar, de mari dimensiuni, este marcat cu 2. Mouse-ul circulă liber între cele două ecrane de la stânga la dreapta şi apoi invers, în mod natural ca şi când ar fi un singur ecran. Cu „drag and drop” se pot muta poziţiile ecranelor oricum unul faţă de altul însă mouse-ul va circula totdeauna de la ecranul mic la cel mare. Depinde de cum aveţi amplasarea fizică a celor două monitoare şi de cum vă convine mişcarea mouse-ului, sus-jos, jos-sus, stânga-dreapta sau dreapta-stânga.

Puteţi deschide N1MM Logger sau HRD sau oricare alt program de radiocomunicaţii digitale şi cu „drag and drop” să mutaţi ferestrele de lucru dintr-un ecran în celălalt. Puteţi deschide două sesiuni de browser (IE sau altul) în fiecare ecran, sau orice altă aplicaţie care simţiţi că necesită extensie. Puteţi muta icon-urile de shortcut în ecranul mare şi să activaţi funcţionarea programelor direct de acolo.

Pentru concursurile de radiocomunicaţii digitale şi nu numai, când se lucrează simultan cu mai multe ferestre în care se urmăreşte evoluţia concursului, accesul la mai multe informaţii (multiplicatori, scor dinamic, etc.) poate oferi o soluţie extrem de utilă. Se pot utiliza ferestre ale unor aplicaţii auxiliare ajutătoare cum ar fi: DX-Cluster, CW Skimmer, evaluatoare de propagare ş.a.

Bănuiesc că pentru majoritatea utilizatorilor de calculatoare această intervenţie nu prezintă o noutate. În condiţiile în care preţul monitoarelor de mari dimensiuni au devenit accesibile şi numărul participanţilor YO în marile competiţii de radiocomunicaţii digitale a crescut, am considerat util să reamintesc o soluţie care poate face concursul mai plăcut, mai comod şi cu obţinerea unor rezultate mai bune.

Posted in HamRadio - Radioamateur | Leave a comment

Despre adaptoarele USB – COM şi programele de radiocomunicaţii digitale.

Cristian Colonati – YO4UQ

Programele de comunicaţii digitale, cum ar fi binecunoscutele HDR Ham Radio Deluxe, N1MM Logger sau altele utilizează pentru legătura între calculator şi staţia de radio porturi sau adaptoare de comunicaţie serială şi interfeţe cu sau fără izolare galvanică. Nu vom intra în aspectele hardware ale comunicaţiei seriale care bănuim că de acum sunt bine cunoscute de cei dornici să funcţioneze într-o configuraţie combinată dintre un calculator şi un transceiver. Amintim totuşi:

  • Indiferent de forma fizică a conectorului din staţia de radio: DB9, DB25, DIN6, miniDIN8 sau miniDIN6 semnalele alocate unor pini din conector au aceiaşi semnificatie funcţională. De exemplu pentru un conector DB9 (Yaesu FT450,FT2000, etc.) avem:

1

DCD

Data Carrier Detect

2

RxD

Rx Data

3

TxD

Tx Data

4

DTR

Data Terminal Ready

5

GND

Ground

6

DSR

Data Set Ready

7

RTS

Request To Send

8

CTS

Clear To Send

9

RI

Ring

Nota: la pagina 108 din cartea “Ghid practic de radiocomunicaţii digitale” FRR 2011 sunt prezentate conexiunile specifice seriale pentru CAT la principalele echipamente radio uzuale.

Transceiverele nu au active şi nu utilizează toate semnalele menţionate mai sus. De regulă în programele de radiocomunicaţii digitale se folosesc numai câteva semnale şi anume: 2-RxD pentru CAT, 3-TxD pentru CAT, 4-DTR pentru CW sau PTT, 7-RTS pentru control CAT sau PTT, 5-GND pentru masa semnalelor.

  • Calculatoarele au evoluat spectaculos, sau miniaturizat iar conectorii, fluxurile de date şi protocoalele de comunicaţie sau modernizat. Nu vom intra încă în lumea “tabletelor” a comunicaţiilor “Bluetooth sau WiFi” ci rămânem în zona clasică a conexiunilor fir pentru calculatoarele desktop sau laptop. Majoritatea calculatoarelor PC nu mai au interfeţe seriale DB9. La PC-uri au apărut o multitudine de porturi USB (Universal Serial Bus) precum şi adaptoare externe între fluxul de pachete USB, portul USB şi interfaţa serială clasică DB9 numită şi COM atunci când este nevoie de o astfel de interfaţă. Adaptoarele pot fi simple, port la port, sau multiple 1xUSB la multi port COM (2xCOM sau chiar 4xCOM în format hard de placă PCI sau PCI Express). Oricum, la ieşire, de regulă conectorii seriali sunt format DB9 cu protocoale RS232 sau RS485. Interfeţele seriale se utilizează încă în mod curent în industrie şi domeniul aparatelor de măsură unde este necesară comunicaţia mod caracter.

Pentru a asigura comunicaţia între un port USB şi un port COM (RxD,TxD) este nevoie deci de un adaptor hardware precum şi de un program de conversie numit “driver”. Portul USB trimite un flux de pachete de date şi de control din spre programul utilizator către portul USB care prin intermediul adaptorului şi a programului “driver” (specific fabricantului de adaptor) transformă şi poziţionează corect semnalele menţionate anterior pe o interfaţă COM cu conector DB9.

Sistemele de operare uzuale Windows XP şi Windows 7 admit instalarea de drivere pentru până la 256 de porturi COM. Vă veţi întreba dece aşa de multe când nu mai există conectori dedicaţi?

Multe din programele de aplicaţie, indiferent care ar fi ele şi cât de sofsticate sunt, dacă au nevoie de comunicaţie şi prelucrare în „mod caracter”, ceea ce presupune filozofia protocoalelor de comunicaţie serială, le este necesară setarea unui port COM.

Un exemplu de setarea parametrilor, funcţie de nevoi, a unui port COM pentru driver-ul adaptorului ATEN model UC-232A şi care driver se instalează automat în Windows 7, dispozitivul fiind recunoscut automat de sistemul de operare, este prezentat ca exemplu în continuare:

– Viteza – Bit per second între 75 şi 128000 bps.

– Formatul caracterului de date – Data bit de 4,5,6,7 sau 8 biţi.

– Control de paritate – Parity None, Even sau Odd.

– Biţi de stop – Stop bits 1, 1,5 sau 2.

– Controlul fluxului – Flow control Xon/Xoff, Hardware sau None.

Prin setare avansată (Advanced) se alege şi numărul de port COMx cu x=1÷256.

Nenumărate dispozitive USB auxiliare cum ar fi: stikuri de memorie, interfeţe bluetooth sau WiFi, interfeţe pentru reţelele publice de telefonie şi date, etc. folosesc porturile USB ale calculatoarelor sau ale HUB-urilor USB şi unele din ele emulează în structura lor software drivere de porturi COM.

Pentru fiecare nou dispozitiv care are nevoie explicit sau implicit de un port COM sistemul de operare le verifică pe cele ocupate deja de drivere instalate anterior şi alocă în continuare un număr nou de port COM în intervalul de 1 la 256.

Unele programe de radiocomunicaţii digitale cum ar fi N1MM Logger sau HRD-DM780 admit pentru lucru un număr limitat de porturi COM accesibile. N1MM Logger COM1÷COM8, respectiv HRD COM1÷COM6 / COM20÷COM21 pentru serverul intern. La fel programul Fldigi poate seta numai porturile fizice existente în calculator şi a adaptoarelor active conectate, nu vede şi porturile alocate de driverele dispozitivelor neconectate, inactive.

Ca exemple comentate, unele situaţii se pot vedea în figurile alăturate.

clip_image002

În configuratorul de la N1MM Logger se vede cum numărul de COM-uri este limitat la 8.

clip_image004

COM1 este setat pentru CAT iar PTT-ul este setat să se facă automat prin CAT pentru comunicaţiile digitale şi CW.

clip_image006

COM3 este setat numai pentru CW pe pinul 4 DTR al interfeţei seriale.

clip_image008

Pentru HRD este prezentata situaţia tuturor driverelor COM care au fost instalate in calculator, fiindcă a fost selectată opţiunea “Show All ports”, şi anume:

– COM1 este portul serial implicit de pe placa de bază a unui desktop.

– COM3 şi COM4 sunt porturile seriale ale unei placi suplimentare PCI.

– COM5 FTDI este portul COM al driverului pentru interfaţa serială a analizorului de antenă miniVNA care este neconectat.

– COM6 şi COM7 sunt alocate celor două adaptoare ATEN pentru poturile USB neconectate.

clip_image010

Dacă în HRD s-a selectat opţiunea “Show Only ports connected to PC” se observa numai porturile COM fizic conectate, calde, ale PC-ului.

Dece toată acestă laborioasă introducere?

Din mai multe părţi ale spaţiului YO, prietenii comunicaţiilor digitale, care au început să fie din ce în ce mai mulţi şi să participe activ în concursuri, au întâmpinat greutăţi în alocarea unui număr de port COM convenabil adaptat programului de aplicaţie folosit. În această situaţie numărul de drivere ascunse, invizibile (hidden) datorită alocării unor COM-uri aferente USB pe interfeţele unor echipamente care nu mai erau conectate depăşise numărul de COM-uri admis de programul de comunicaţii digitale acesta nu mai putea fi utilizat în conexiune cu calculatorul.

Exemplu concret.

La instalarea lui N1MM Logger pe un laptop, pentru cele două adaptoare USB-COM unul pentru CAT şi celălalt pentru CW şi eventual PTT sistemul de operare a instalat automat porturile COM23 şi COM24. Toate celelalte porturi COM de la 1 la 23 erau ocupate de driverele invizibile ale unor echipamente care au fost folosite cândva sau erau folosite sporadic. Driverele rămân instalate şi devin active numai la conectarea dispozitivelor hardware corespondente pe care le recunosc automat. N1MM Logger nu poate lucra decât cu porturile seriale COM1÷COM8.

Ce este de făcut în acest caz?

Sunt de luat în consideraţie mai multe situaţii:

– Dacă este un calculator nou conectaţi mai întâi adaptoarele USB-COM utilizate de N1MM Logger în porturile USB şi instalaţi driverele. Ele vor lua în primire primele COM-uri din intervalul COM1 la COM8. De regulă Windows 7 care are câteva zeci de mii de drivere le va recunoaşte şi le va instala.

– Dacă este un calculator utilizat dar nu au fost agăţate în el în decursul timpului ca într-un “pom de crăciun” diverse echipamente USB aveţi şansa ca driverele adaptoarelor USB-COM să se instaleze tot în intervalul rezonabil COM1÷COM8.

– Dacă sau instalat multe dispozitive USB atunci în mod sigur adaptoarele USB-COM vor depăşi valoare COM8 şi N1MM Logger sau oricare alt program cu astfel de restricţii nu va mai putea funcţiona în colaborare cu calculatorul. Reamintim că dacă echipamentele auxiliare USB nu sunt conectate driverele există şi COM-urile sunt alocate. Nu este numai situaţia lui N1MM Logger ci şi a multor alte aplicaţii la care este prevăzut accesul la un număr limitat de porturi COM sau chiar la numai un anumit port.

Soluţiile.

– Ştergerea driverelor pentru porturile COM inutile din intervalul 1 la 8 ale căror echipamente USB nu se mai folosesc

– Realocarea driverelor echipamentelor USB care ocupă intervalul COM1 la COM8 la niveluri mai mari şi alocarea intervalului rămas pentru adaptoarele USB-COM ale comunicaţiilor digitale.

Notă – Porturile COM ale plăcilor de bază (DB9) sau ale plachetelor de tip PCI-COM cu ieşiri seriale ale calculatoarelor desktop sunt native şi pot fi folosite oricând cu orice dispozitiv serial. Nu au treabă cu porturile USB. Ele sunt văzute de la instalarea sistemului de operare.

Cum se face evidenţierea şi vizualizarea tuturor driverelor USB-COM ascunse şi cum se manevrează asupra lor, ştergere sau realocare de număr? Paşii de urmat sunt următorii:

– Evidenţierea tuturor driverelor şi a porturilor COM asociate indiferent dacă echipamentele USB sunt sau nu conectate.

– Ştergerea sau realocarea driverelor nedorite din intervalul COM1÷COM8 la niveluri superioare şi eliberarea totală sau parţială a acestui interval pentru a face loc adaptoarelor de comunicaţii seriale pentru comunicaţiile digitale.

În prima etapă, pentru Windows 7, avem activarea funcţiei de vizualizare:

Start > Computer > System properties > Advanced system setting > Environment Variables > se deschide fereastra User variables for… > New > fereastra Edit User Variable > si se scriu în câmpurile afişate frazele:

Variable name: devmgr_show_nonpresent_devices

Variable value: 1

Ø OK > OK > OK

clip_image012

În cea de a doua etapă este procedura de vizualizare:

Start > Computer > System properties > Device manager > View > Show hidden device > Ports (COM&LPT) iar în extensie vom vedea toate COM-urile active şi inactive. Cele inactive sunt evidenţiate cu o culoare mai deschisă. Opţiunea Show hidden device se selectează la fiecare acţiune de vizualizare, ea nu rămâne setată permanent.

Ştergerea driverelor se poate face cu click dreapta pe orice linie de Ports (COM & LPT) din fereastra Device Manager şi se dă comanda de Uninstall pentru dispozitivele inactive.

Realocarea, mutarea driverelor din intervalul 1 la 8 la numere de COM mai mari de 8 pentru a elibera spaţiul se face astfel: click dreapta pe linia de port ce trebuie mutată > Properties > se deschide fereastra specifică dispozitivului ales > tabul Port Setting > Advanced > si din fereastra Advanced Setting for COMx > se merge în COM Port Number unde se deschide lista şi se alege un număr de port convenabil mai mare decât 8, care nu este utilizat, din cele 256 de porturi disponibile > OK > OK.

La fel se procedează cu eventuala realocare al adaptoarelor USB-COM care sau instalat la numere mari de COM pentru aducerea lor în intervalul COM1 la COM8.

clip_image014

clip_image016

clip_image018

clip_image020

Oricum este bine să aplicăm această parametrizare pentru a controla toate driverele “hidden” din calculatoare şi să le eliminăm pe cele inutile. Scuze pentru experţii în sisteme de operare dar am încercat să ajut în eliminarea unor anomalii pe cei din ce în ce mai mulţi operatori de comunicaţii digitale din YO care se pot întâlni cu o astfel de situaţie.

Posted in HamRadio - Radioamateur | Leave a comment